Îți scriu o scrisoare,
Cuvintele par mai grele acum…
Camera-i goală și seara se lasă-ncet.
Vântul adie ușor,
Stele-mi cad în prihor,
Aș vrea să mă fac vrăjitor,
Sau aripi să-mi crească să zbor.
Până la lună și până la stele aș zbura,
Până la soare n-ar fi departe-n mintea mea,
Să te mai zăresc măcar o dată aș vrea,
Ești frumoasă ca o stea..
Ești frumoasă…mmm…ca o stea.
Sunt zile în care aș vrea,
Să te pot uita
Și altele-n care te aștept
Lângă inima mea.
Sufletu-mi spune mi-e dor,
Îmi vine să strig ajutor,
Aș vrea să mă fac vrăjitor,
Sau aripi să-mi crească să zbor.
Până la lună și până la stele aș zbura,
Până la soare n-ar fi departe-n mintea mea,
Să te mai zăresc măcar o dată aș vrea,
Ești frumoasă ca o stea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și nostalgia pentru o iubire pierdută, comparând persoana iubită cu o stea. Vorbitorul oscilează între dorința de a uita și speranța de a revedea persoana iubită, simțindu-se neputincios și visând la evadare.