Mă privești râzând la mine
Felinarăle suspin plângând
Îmi șoptești că „Va fi bine”
Noaptea-i lungă în amurg.
Norii fug de-al tău glas
Copacii veștejesc de frică
Stelele pleacă-n popas
Un fum gros se ridică.
Din al său negru-mi vorbește
Îmi intră-n minte și se joacă
Bântuie-n a mea conștiință
Începuse să îi placă.
Căci de unde vii tu oare?
Din al nostru corp astral
Ma induce în eroare
Minciuna-i un adevăr creat.
Întunericul cuprinde
Tot ce prinde-n jur dispare
Vorbind des și pretutindeni
Din infern în evadare.
Dramele pășesc în doliu
Ce va fi între rău și bine?
Căci la mijloc e orgoliu
„Mă privești râzând la mine” Dar lumina se coboară
Către acest Suflet de fier
Și-ncet, încet doboară
În genunchi pe Lucifer.
Trec prin porțile Raelisului
Din abisul paradisului
Judecând aspru, te doare?
Printre răul ce dispare.
Dar năravul tot încearcă
Să mă pună la încercare
Timpu trece, îl las să treacă
Pt cel ce dă târcoale
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară cu o entitate întunecată, posibil Lucifer, care încearcă să domine conștiința. Naratorul se confruntă cu ispite și minciuni, dar în cele din urmă, o forță luminoasă îl ajută să învingă întunericul și să-l pună pe Lucifer în genunchi.