Îți scriu cu gândul la trecut.
Prezentul meu este trist și plânge,
Viitorul fără tine-i mut
Suntem doar două inimi tinere nătânge.
Te vreau aici, să te-nvelesc,
Să-ți sărut fruntea în loc de „somn ușor”
În brațele tale blânde s-adormesc,
Tu ești muza mea, iar restul lumii-ți e decor.
Îți simt palmele calde mângâindu-mi chipul
Și părul tău împrăștiind parfumul florilor,
Mi-e dor să te alint cu sufletul, cu trupul,
Printre cearșafuri albe, treziți de vraja zorilor.
Vom pierde zilele și nopțile împreună,
Uitați adânc în valuri de catifea,
Luna ne va fi martor al iubirii până
Ce soarele o să ne arate calea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană dragă, amintindu-și de momentele intime și visând la un viitor împreună. Este o declarație de iubire și o recunoaștere a rolului persoanei iubite ca sursă de inspirație.