S-a dus cucul de pe-aici și și-a lăsat puii mici, cucule x2.
I-a lăsat lângă-o tulpină să-i crească mamă străină, cucule x2.
Și-a venit cucul într-o vreme și-a găsit puii cu pene, cucule x2.
Cucul de părere bună cântă-n codru de răsună, cucule x2.
Cucule, cucutule, vara vii, vara te duci, cucule x2.
Vara vii, vara te duci, mă mir iarna ce mănânci, cucule x2.
Mănânc miez de alunele și cânt codrului cu jele, cucule x2.
Mănânc putregai de fag și cânt codrului cu drag, cucule x2.
….
Mănânc putregai de fag și cânt codrului cu drag, cucule x2.
Cucule!
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața cucului, care pleacă vara și se întoarce, lăsându-și puii și apoi regăsindu-i. Versurile exprimă o legătură cu natura și un ciclu al vieții, cu un ton ușor melancolic.