Curând va fi o noapte lungă
Și fără tine-mi va fi greu
Iubitul meu, vino la mine
Te-aștept să vii de Anul Nou.
Rad și plâng și te strig delirând
E soare, e ploaie, e cald și e vânt
Din somn mă trezesc și tresar speriat
Dar nu-i nimic, doar am visat.
Tu nu ai timp, tu nu ai lacrimi
Nimic din tine n-ai să-mi dai
Când vii și pleci nu mai rămâne
Nimic din florile de mai.
Când ți-am văzut ultima vară
Ah, ce frumos tu mi-ai zâmbit
Nu pot să uit a ta privire
Parc-o revăd și parc-o simt.
Și de voi vrea să vii cu munții
La marea mea cu valuri verzi
Să ne jurăm credință pururi
Să nu te pierd, să nu mă pierzi.
Și de vei face-o nouă punte
Să n-o arunci în amintiri
Și lasă-mă să vin la tine
Cu brațul plin de trandafiri.
De ce tu plângi când lumea râde
Și nu zâmbești la fel ca ea
De ce invidia te roade
Și spui că lumea este rea.
De ce mai sunt pe lume flori
Dacă n-ai cui le dărui
De ce doi ochi fermecători
Pe mine nu mă pot iubi.
Întind o mână ca o rugă
Întind o mână în deșert
Iubesc și-acuma e nălucă
O cert o clipă și o iert.
Sunt întrebări chinuitoare
Tu ești răspunsul lor iubit
Un dor se duce și mă doare
De ce, de ce m-ai părăsit?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și confuzie după o despărțire. Naratorul se confruntă cu întrebări existențiale și amintiri ale unei iubiri pierdute, oscilând între speranță și disperare.