Era odată un Brenel,
Cu capul mic și foarte chel!
Chel, chel, chel..
Într-o seară am scăpat de la drogați,
Că ăia erau cam fumați, fumați
Și tot timpul mă duc, mă duceam că mă băteau.
Tot timpul mă duceam și mă băteau
Și fundă roșie îmi puneau
Și Brenel Breniuc mă strigau
Dar tot timpul eu m-am răzbunat pe ei
Și atunci intră Călugărița, și-mi zice:.
Brenel, de ce ești așa chel?
Cu capul tău cel mic, că poți să faci mai mult de atât, da, da!
Ba, ești un nimic!.
Și atunci am ieșit pe ușă, afară
Că doar nu de pe geam, sau de pe moară
Că nu mai am ce rimă să pun la moară!
Să moară mama de aici, că mă duc cu pluta
Și mă întorc cu sorcova,
De la balamuc
Că mă duc la una acasă, și îi spun
Deschide, că e iubitul ei
Iubitul ei, care îi zice iubita
Și atunci, ea deschide ușa și o violez!
O, ce mai noapte!
Îmi e și greu să realizez!.
O, Brenel, vai ce-ai pățit!
Băi copile, tu nu știi că ești prost?
Ba copile, tu ești gay
Dar nu-i pasă nici ei,
Brenel Breniuc!.
Nu mai știu ce rimă să zic,
Și m-am dus la tata-floare acasă!
Ca să iau și am luat imediat o masă
Iar apoi m-am dus cu Mercedess-ul furat
La un moș bătut de un lup!.
Brenel, e vai de viața ta!
Băi copile, e vai de viața ta!
Vai de viața ta!
Sensul versurilor
Piesa este un flux de conștiință incoerent, plin de imagini bizare și violente. Pare a fi o satiră a unor experiențe traumatizante sau o descriere a unei stări psihice instabile, amestecând elemente de umor negru cu violență șocantă.