Și dacă singur stau și cuget
În miez tăcut de noapte
E ca etern să simt în suflet
Îmbălsămate șoapte!
Când umbrele privesc prin geam
Cu negri ochi la mine
În minte ochii tăi îi am
Și mă gândesc la tine!
Și-ai nopții ochi, fără simțire,
Sărmanii, plâng și ei…
De ce cu lacrimi de iubire
Nu plâng și ochii tăi?
Sensul versurilor
Piesa exprima sentimente profunde de singuratate si dorinta. Naratorul se simte izolat in mijlocul noptii, gandindu-se la o iubire neimpartasita si intrebandu-se de ce persoana iubita nu ii raspunde cu aceeasi intensitate.