Sunt un fel de Gulliver în țara limbricilor,
Unde Hip-Hop-ul este scârbă tradusă pe limba criticilor.
Ce vrei? Să te dai în carusel? Hai sus pe căluț,
Fii băiețel cuminte, ei te fac vedetă cât ești desculț.
Da’ ce o să fie când nu vor mai avea trompeta,
Să ai numele pe orice etichetă și șlagăre pe orice casetă,
Ai fost un fel de țâță corectată cu silicon
Ce-a stat beton pe tron, bufon, pentru public afon.
Nu înțeleg anomalia în casele de discuri din România,
Ce comercializează prostia ce se întinde ca balaria
Și împrăștie zi de zi microbi după microbi
Dând naștere peste tot mulțimilor de neghiobi,
Ei omoară practica, dar ei omoară și teoria.
Nu cunosc chimia Hip-Hop-ului și sunt sinonimi cu anemia,
Credincioasă, dar treaba-i că sunt băieți de casă, de aceea eu nu: ptuu..
Refren x 2
Nu servesc ce-mi puneți pe masă,
Nu, nu, nu-s de casă,
îmi bag p*** în specialitatea voastră,
Nu-s eu acela pe care să-l fabricați ca vedetă.
Yo, rămân natural, am propria rețetă!.
Yo, intru la idei când intru pe ușa la ei,
Și acești mișei spun „Pentru piață voi sunteți prea grei”.
Și vor să-ți mutileze orice creație,
Dar eu contra lor nu dau 2 bani ruginiți găuriți și scoși din circulație
Le f*t a lor nație cu dizgrație
Căci dau din buze de parcă sunt mașini de făcut f*l*t*e,
În față îți vorbesc frumos cu cuvinte alese,
Și în spatele cuvintelor sunt propriile lor interese,
Poate nu ei sunt dușmanii, ci banii ce își doresc,
Gusturile nu se discută, dar eu mă c*c pe gustul publicului românesc,
Că valurile mele de sperm* nu pot fi cântate,
Și n-am coregrafii în spate executate de minore dezmembrate,
Că trupele de sezon ce declară la microfon:
„Aaah, noi avem 3 piese dance, una etno și 2 latino cu influențe Hip-Hop.
Hopaaa, stați așa că prea ne sug*ți de capu p*lii ca nesătulii,
Toți rapandulii ștergeți-vă sl*b*zul din colțul gurii
Și o nenorocire nu vine niciodată singură
și nici o figură nu se satură să dea pe gură ce fură,
Iar Vexx ce dădea rușinea sigură bine zicea:”Bine-asa”
Copiatorii să aibă complex gândindu-se la
Oroarea cuțitului pentru porcul de Crăciun și mielul de Paște,
Paștele mamei ce blestemă ziua-n care naște
Indivizii încarcerați mental, copii handicapați,
Toți dotați cu logică simbolică de case înfiați
Pentru a fi exploatați.
Refren x 2.
N-am fix, să fac din mix remix, să bag beat-uri în service
Să fiu cerut de radio vax, radio l*ba, radio chix
Ce au ca deviza: „În vara asta concursuri cu miză:
Poți câștiga o pungă de chips și extra un premiu surpriză”
Te bag în priză până la criză de cord,
Toată lumea să o ia la bord
Când inginerul meu de sunet apasă Record.
Sunt ca un miriapod, am zeci de picioare, căci
Multe lipitori îmi su*g idei găsind definiția simbolică a cuvântului „fălci”.
Există prea puțină facere pe piața asta de desfacere
În care același c*c*t se cere,
Și tot ce recere urechea voastră proastă de la orice gură cască
Succesul ce-l are o lasă și pe ea mască.
Dar lasă că v-ați găsit căci guster la guster trage,
Să vă f*teți în c*r cu o mie de catarge până veți rage,
Și să n-aveți pretenția să îmi distrageți atenția
Cu frecția de lecția de Hip-Hop ce o dați că încep disecția:
Bisturiu, pensă, clește – tai de la creștet
Că de acolo v-ați stricat exact ca un pește ce duhnește,
Și Doamne Ferește să îmi chem colaboratorii,
Anticopiatori, vânători de capete ce țin loc de comori
Expuse în muzee închinate prostiei, trufiei și lăcomiei
La nivel extins pe harta măgăriei.
După cum vezi n-am să fac pe plac acelor negustori de talente
Impotente, rezistente o vară două și apoi absente.
refren x 2.
Dependent de Hip-Hop,
Rămân independent
Și nu-mi pun semnătura
Să înfrâng natura,
Carbon, Alchimistul!
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă a industriei muzicale românești, acuzată de comercializarea prostiei și de sufocarea creativității autentice. Artistul își afirmă independența și refuzul de a se conforma standardelor impuse, preferând să rămână fidel propriilor valori și stilului său natural.