Carbon: pentru brigada din Tineretului ’97.
Am un ceas pe perete, câteva trepte,
un film derulat înapoi, băiete,
decând aveam sete de casete, navete, în cete la concerte,
concepte noi la război cu arme secrete; făceam proiecte, nu erau atâtea priviri suspecte,
mai multe zâmbete, erau mai puține vendete, mai puțini MC vedete și dume deștepte,
subiecte teribiliste pe negative inerte,
puține fete „groupie” să dea din coadă ca Snoopy, atunci ne credeam răi, ne arătam colții ca lupii,
nu se știa de verde-n ****, nici de showbizz, doar indivizi avizi de hip-hop zi de zi.
Dis-de-dimineață până seara-n ureche, școală veche fără pereche, ne vedeam așa șmecheri.
Cu plăcere privesc în urmă peste umăr, punctul din care vorbesc e firesc, începe de la un număr.
Refren:
O mână sus pentru cine-a spus: zile frumoase n-au apus (încă una sus)
O mână sus pentru ce s-a făcut, zile frumoase din trecut (încă una sus)
O mână sus pentru cine-a spus: zile frumoase n-au apus (încă una sus)
O mână sus pentru frați și surori, zile frumoase fără nori (încă una sus).
NW:
Aveam 11 ani și un walkman pe post de device, casete cu MC Hammer și cu Vanilla Ice.
Avem insigne în piept cu Marky Marr și Kriss Kross, tricou pan’ la genunchi și pantaloni cu turu’ jos;
Mama-mi spunea: păcat de tine, băiat deștept și frumos și uite cum pierzi timpul cu lucruri fără rost;
Dar crede-mă sincer că prea puțin îmi păsa, îmi puneam căștile pe urechi și simțeam că lumea-i a mea;
Pe vremea când internetul încă nu exista, iar vârsta fragedă pe care o aveam mă limita și ea;
Revista „Remix?” și pagina de rap din „Salut” erau sursele de informație în acele vremuri de demult;
Am început să ascult Ice-T, eram tot numai urechi și după ce am ascultat Gang’Star mi-am șters albumele vechi;
Tarabele cu casete le știam aproape pe dinafară, iar acum dau cu pace piraților de odinioară;
Deliric a fost primu’ pe care l-am întâlnit din gașca actuală, la o terasă din Titan într-o seară de vară;
Și am știut din start, deși eram doar niște copii, că ăla a fost începutul unei frumoase tovărășii;
Iar după un an, o lună și de ce nu o zi, au părut și alții, unii DJ și alții MC, unii grafferi, iar unii dansatori pe ciment,
iar Parcul Tineretului era terenul de antrenament;
Și strânși în cerc stăteam și rimam cu sete,
Era Carbon rapperu’ cu cele mai multe casete,
Era DJ Paul pe atunci un MC sacadat,
Eu, Doc, Nasu’ o trilogie de neuitat,
Era Dobrescobar rimând cot la cot cu 2-10 și reprezentând cu succes o ultimă specie,
Cu Herbert, Cedry2k, Smoke, Tibi și Alnac făceam hip-hop când alții jucau pac-pac și sub hanorac camuflat ne vedeai alegând și jucând tenis de picior cu minge de tenis de câmp.
Asta e de vremea când nu conta dacă erai minor fiindcă puteai să cumperi liniștit țigări și alcool
și indiferent dacă te simțeai treaz sau matol te anturai cu siguranță la o partidă de fotbal
și am fost de mult copii, însă am crescut și am trecut prin multe încă de la-nceput și am transformat simple prietenii în frații și frați vom fi până în ultima zi.
Refren:
O mână sus pentru cine-a spus: zile frumoase n-au apus (încă una sus)
O mână sus pentru ce s-a făcut, zile frumoase din trecut (încă una sus)
O mână sus pentru cine-a spus: zile frumoase n-au apus (încă una sus)
O mână sus pentru frați și surori, zile frumoase fără nori (încă una sus)
Sensul versurilor
Piesa rememorează perioada de început a hip-hop-ului românesc, cu accent pe prietenie, pasiune și lipsa de griji. Este o celebrare a zilelor tinereții și a legăturilor formate în acea perioadă.