Prima zi de școală, 15 septembrie, toamna
Copil îmbrăcat la patru ace și-o cataramă
În palmă, un buchet de flori, e pentru doamna
Încoronat în careu, cu spaimă, intru-n cazarmă
E multă larmă, aduce liniște prima alarmă
Totu-i nou, nu știam că voi folosi stiloul ca armă
O voce calmă: să stai în banca ta, să nu vorbești neîntrebat
Cu tine vorbesc, ascultă-mă. Da, mama.
Dar un pui de leu scăpat din cușcă, mușcă
Și întotdeauna atrage pericolul ca praful de pușcă
Pus pe racă am scuipat o curcă am luat-o pe carcă
Tovarășa dă și lecții de corecții și nu se-ncurcă
Jur că-i autentic, uniforma din material sintetic
Ruptă, simțul estetic – o necunoscută pentru-un bezmetic
E codul genetic de vină sau modul practic, ierarhic
De-aia un părinte nu justifică palmele când copilu-i sălbatic
Știu
Ajuns la vârsta în care pot vorbi de principii și etică
Pot spune că uneori e necesară violența domestică
Prin vorbe și gestică ating orice generație
Toți știu că palmele sunt: o metodă de educație
Bătaia-i ruptă din rai da’ nu-i sfântă, ascultă
Nu știi să dai, ți-o iei, o să vezi viața-i o luptă
Scurtă altercație, șofer indisciplinat în circulație
Ești lovit în față. O metodă de educație
Senzație de scârbă, n-ai bani în pungă, e cale lungă
Tu și succesul sunteți pe lângă, stai în umbră
Intri în combinații, o c*rvă îți dă lovitura de grație
La zdub după gratii. O metodă de educație
Nu mă întreba de unde am atâta inspirație, meștere
Ai textele primitive, ții concertele în peștere
Te scuzi „Eu am probleme de creație acum”
Te-auzi copile.. O metodă de educație
Trăiești cu frica de arme letale, dar viața te învinge
Cu armele tale, dușmanu-n oglindă cu palmele goale
Duci mâna la tâmplă, pe ochi sunt palmele tale,
Dușmanul e lângă, îți tot iese în cale, tu tot îi zici prale,
C-a-ntins spre umărul tău o palmă moale
Când aveai pumnul strâns ascuns în țoale, încheieturi strânse-n zale,
Că vrei să urci munți, dar stai la poale
Și vrei să stingi focul, dar dai la foale și dai rasoale
Că palma cu bătături nu-i palma-ntinsă,
Dar nu-i nici Palma de Mallorca, deci pleci pe-altă pistă
Zici că ești peste mic și balta-ntinsă,
Plus că știi să te ferești din timp de plasa prinsă.
Nu-ți pasă, tinzi să crezi că ești mai presus și soarta-nvinsă,
Convins că la Cel de sus nu-i poarta-nchisă.
Lumina-i încă aprinsă pentru tine,
Dar totul se duce p***i de suflet când ți-e mai bine.
Îți e mai bine?
Sensul versurilor
Piesa explorează impactul metodelor de educație bazate pe violență, reflectând asupra consecințelor pe termen lung și a cicatricilor emoționale. Artistul analizează modul în care aceste experiențe modelează percepția asupra vieții și relațiilor interpersonale.