[Cedry2k]
Tu ai jurat că-s numa’ caterincă
Poate fiindcă pot greși?
Deși tu deja m-ai luat deja drept țintă
E inutil să-ncerci să fii subtil în glume
Sau te iau 5 săptămâni în balon ca Jules Verne.
Și nu mi-am propus să dau afară din rap toți oagarii
Cad numa-n paranoia c-am pe cap toți gaborii.
Și nu vreau decât să scap de datorii
Dar oricât mă zbat, tot nu răzbat
Scap doar de calorii, de parcă mi-aș dori vreun Merz bengos
Ma vezi nervos, e? Ferm? că n-o dau de sus de la atâta mers pe jos
Neprietenos când tu mă calci de două ori
Pe același picior, în același troleu jegos
Cum adică de ce serios? Ce? Tu știi vreun caz de deces vesel?
Mor încet în nopți lungi de depresii,
Am trip cu dracu, fac mii de reflecții
Tai firu-n patru vorbind cu pereții
Ca un nenorocit de psihiatru pierdut în introspecții
Și-acum sunt atât de rupt că nu mai am încredere
în propriile-mi percepții. Atâtea decepții
ca nu mai pot să am încredere în propriile-mi concepții
E cât de poate de deprimant să ataci la baionetă
Pe acest imens teren minat
Dar totodată până voi fi exterminat de-ai lor
Tre’ să rămân mereu determinat să fac schimbări.
[Carbon]
Stau pe-o bancă într-un parc, sunt liniștit.
Ascult un beat – remediul potrivit în acest mediu otrăvit
De mocani inculti, demnitari corupți, boschetari desculți,
E vital să înveți să lupți, moral să încerci să te educi
Esențial să învârți ceva, să înveți să te descurci
Că deja treaba se-mpute de mult, am învățat să renunț,
Să stau închis în cutii făcute, să ai vederi înguste,
Evadez la munte, natura verde, ochi deschis în frunte.
Vad multe, constat că e greu să rămân integru
Pe aici unde toți „face” reguli, ca așa înțeleg ei verbu’
Îngropați în jeg ca REBU, limitați de bariere ca Vergu’
Ce fac ratați să creadă că au un destin celebru.
Eu țin un festin funebru, cu vin și japoneze,
Combin olandeze, dacă n-am, am am frați care să conlucreze.
Am debit mare și flux, dar nu mă las dus de curent
Pe nisipuri mișcătoare cu lux, vreau bani pentru un trai decent
Căci timpul mi-a arătat că trebuie să fiu tot mai simplu.
Tot mai sigur de valori certe, decât aurul și argintul.
Tu poți să mori prost, eu încerc să învăț din mers.
Poate viața nu are rost, dar ce frumos să îi dai un sens.
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția profundă și lupta cu realitățile dure ale vieții. Artiștii reflectă asupra dificultăților, dezamăgirilor și necesității de a rămâne determinați în ciuda obstacolelor, căutând un sens într-o lume adesea lipsită de el.