Intro:
Bun, gata… Arată exact așa cum trebuie. Acum hai să scoatem asta de aici. Prinde capătul. O, ai grijă! Deodată ce ieșim, nu mai avem cum să intrăm. Dacă stricăm asta, suntem duși.
C. o. D:
Asta e o piesă de doi bani scrisă pentru doi fani
În nopțile în care parcă trec ani
Câte ziduri, atâția titani, în ciuda banilor
Rămân inteligibil mutual ca limba tibetanilor
Nu știu de ce mă agit, văd pereți de antracit
Decid octavele primare ca liderii la genocid
De parcă dau mâna c-un ghid, învie ficțiunea
Un foton fără pereche aspiră coliziunea.
Omit emisiunea, simplific până la clemență.
Mă întreb: ce se ascunde dincolo de absență?
N-am uitat procesul, doar plusez pe latență
Că în final rămâi cu pierderea ca la independență
Uitare, cruce pavată-n oase de pământ
Adevăr purtat ca florile în pletele de vânt
Liniștea o achiți și primești simultan
Ai grijă ce scoți pe gură ca o cioară cu Sharingan
Sub pași mărunți de particulă, ajungi până unde
Intenția lasă prin fapte gândul să se inunde
Parcă tot așterne într-un fals ticăit mecanic
Secunde mute, tainic teatru, uiți întâmplător
Zero crize lumești, mut foaia din Grimoire
Tot mai rar, fără să pun egalitate în ritual
Și totuși, în neputința mea, sunt fericit.
Voiam să ajung MC, dar nu-s nici supă la plic….
Refren X2 (C. o. D) :
Când adevărul piere-n bârfe, dreptatea n-are sens
Mult prea des repet semne ca un AI
Indiferent de apus, întrebări sau răspuns
Pacea mea mintală o dau în scris ca Sai.
Hodi:
Un mic Eden, când fac curat într-un infern
Ce-mi zice: Când mai dai pe acasă?
De-o vreme am înțeles că fața mea e tot mai stearșă
De la cât am fugit eu de frică, să nu fie arsă…
Hai, uite! Soare, rană pe pământ cum tot se varsă
Cum mă doare, nu contează
Când mă doare, e doar o fază
Cum îi prinde textul meu, la fel cum peștii-s prinși în plasă
Și-am scris așa, c-așa scriu când mă întorc acasă
Las’ că vezi că scap!
Mi-a zis și-atunci, și vezi că doar o parte s-a reglat
Poate sare peste stradă, orice pas ce l-am urmat
Poate-s tare, și-i o stare mai ușor de controlat
Poate-s oase ce-am călcat
Toate-s puse cap la cap
Ce maneca cu oase
O dau atât de ștaș
Singurul meu rival e-un ceas
O știu și-n pași de vals
În stradă am învățat eu dans
Însă-s mulți în jurul meu, n-am cum să fiu cel mai retras….
Interludiu:
Da’ cine scrie în halul ăsta? Ai putea da lecții de hip-hop, sau să deschizi o grădină zoologică. Sau ce zici să te duci la circ, ha? Știi….
Refren X2.
Outro:
Azi vă anunț că persoana care mi-a mâzgălit mașina cu graffiti va primi pedeapsa cu închisoare pe viață. Pe viață, am spus!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a artistului cu propriile nesiguranțe și cu realitatea înconjurătoare. Versurile abordează teme precum adevărul relativ, iluzia controlului și căutarea sensului într-o lume haotică. Artistul reflectă asupra propriei identități și asupra impactului experiențelor trăite.