C. O. D – Sâmbăta Morților

Sunt un demon reîncarnat
Într-un copil abandonat
Din a 4-a dimensiune, cu gândul stocat
Într-un abator de suflete născut, nu inventat
Eu nu-s ca Zeul vostru, din prostie rezultat
Zici că-s Canaletto, aștept un nou avatar
Ofrandă pentru intelectul uman
Pierdut la zar
Ca iarna pe Akilien, îți tai suflul solar
Joacă teatru cât vrei, tot nu ajungi erou principal!
Maestrul morții ca Balu
Las natura scrum
Civilizația mea de marionete prinde viață acum…
Trag sforile ca un ucigaș
Te arunc în miraj
Privește-mă în ochi, băi, curaj
Intri în sevraj!
Mă fac nevăzut zi de zi, ca un reptilian
Spun adevărul în față, apoi te mint ca un politician
Vorbești de onoare, dar o vinzi ca un Urasian
Amenințat de spirite pe teritoriu pământean!

Sensul versurilor

Piesa descrie un personaj demonic, reîncarnat, care manipulează și controlează lumea din umbră. El se prezintă ca un maestru al morții, cinic și superior, dezvăluind o lume a iluziilor și a minciunilor.

Lasă un comentariu