Un alt dans copilăros, nu-i loc de coregrafii
Ai făcut pași voit, rămân singur printre stafii
Spui că n-ai nimic de pierdut, ușor mă sting
Interesul nu există, chiar n-am vrut să câștig
Ai ajuns sus, eu tot jos, ce serenadă
Nici unul dintre noi nu știe ce să creadă
Sunt singur și sigur că dorul ăsta alină
Nu pot dansa cu altcineva, tu ești de vină
Un tablou identic, dar alt autor, la asta aspir
Păcat, cu ochii închiși ne înțelegeam din priviri
Stăteai pe vârfuri, doar să mă poți privi
Azi mă calci în picioare, ca de ieri nu știi
Aștept momentul potrivit să ai inima stinsă
Printre lacrimi o să vezi mâna mea întinsă
Însă, simt refuzul, un gust amar de regret
Ma împinge spre tine și-mi spune să aștept.
Eee, teribil să te afli într-o permanentă stare de judecată.
Mereu să ți se conteste tot ce ai făcut și să poți depune mărturie de acest fel.
O mărturie extraordinară, a fost o invenție a mea dar pentru a fi întrucâtva mai liber am preferat țintele mai înalte și bătălia cu neantul de fiecare zi.
Armonia a dispărut, notele încă vibrează
(?) mă poartă gândul, amintirea rămâne trează
Secundele par seci, așa-mi dictează ceasul
Măsoară piese, tu pleci în trei timpi ca valsul
Alt partener te poartă într-un indigo melodic
Te privesc din umbră, mult prea melancolic
Ceva-mi spune să renunț, se face târziu
Cineva mă roagă să rămân, însă-i prea pustiu
Amarul devine dureros, începe să-mi placă
Un pas înainte, doi înapoi, pe aceeași placă
Poate c-am fost stângaci renunțând la anexă
Brațele prezentului formează o figură complexă
Ți-aș spune cât ești de frumoasă și cât pierzi
Las totul într-un bilet, poate așa ai să vezi
De ce plângi, o să mă semnez în loc de dată
27 aprilie ’95 încă te așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea unei despărțiri. Naratorul rememorează momentele frumoase, dar și distanța crescândă dintre el și persoana iubită, simțindu-se singur și neînțeles.