C.o.D:
Sunt bântuit de viziuni sadice din alte dimensiuni
Țintesc adevărul, nu doar fundație-n minciuni
Levitez pe unde de metal, fără să știu unde mă duc
Privesc prostia omenească din umbră ca Ryuk
Loterii la răscruce de vânt pe o cărare sumbră
E inutil să cauți dreptatea într-o lume strâmbă
Am un deja-vu: Zeule, iar ai întors clepsidra?
Separă spațiul în două lumi opuse ca oglinda
Ai grijă pe unde pășești, să nu mă privești de sus
Fără remușcări, amputez ca un Diclonius
Stai să-ți plângi plângerile-n tăcere… Patetic!
Prefer să-mi aranjez toate trăirile-n mod poetic
Vezi tu, bunătatea duce-n final la răzbunare
Totul trebuie plătit, chiar de ai gol în buzunare
Rămâne-n viață un paradox încă de la Geneză
Adaptează-te rapid, sau rămâi în antiteză!
Refren X2 (C.o.D):
Țintesc până la atom, te descompun ca nevroză
În caz că nu îți pică fisa
Te alegi cu ma-sa!
Filozofez din întuneric, mă p*s pe tine sublim
Lumina-ți arde retina
Rămâi mut ca un mim…
Sensul versurilor
Piesa explorează un conflict interior și o viziune cinică asupra lumii. Artistul se simte bântuit de viziuni și caută adevărul într-o lume coruptă, exprimând un sentiment de superioritate și agresivitate față de cei din jur.