“Domnule Do-Jo, când ne-nvățați să spargem cărămizi cu capul? ”
– Vreau să am steaua mea… Vreau să ajung la ea…
– Bravo, tata! Mare astronaut….
Ra’:
Eyo! Scurt pe doi:
Mi-am făcut un scut din foi
Resping oameni de c***t că ăștia vin cu tot cu roi
’s atât de plin de viață, că-mi bag p**a-n morții tăi
Și peste 9 luni, se nasc cadavre-n noi!
Văd redundanță-n foi
Nesiguranță-n toi
Și restu’ cum și-o ard la modu’ “yo soy”…
Orb de bunăvoie
N-am maniere, n-am nevoie
N-am astâmpăr, mai ceva ca Goe!
Visam cândva că pot fi poet
Da’ visele se sparg ca venele
Arunc rafale pe pământ, când îmi scutur penele
Hârtii peste hârtii ca Konan
Sunt normal ca Norman
Inutilități făcute morman…
Ori m-am dus departe
Ca un sniper, stau la tir, îmi
Scutur p**a pe satiră
Și pe orice musafiră
Stai pe fir, ma!
Sunt monumental
Aștern metal pe care cer mental
Egal da-te-n ocol!
Cade greu la stomac precum Constantinopol
Eu am sabie lungă ca-n Normandia
Vezi-ți de pisatu’ tău de rap, sau ia-mă-n gură ca pe Kandia!
Vreau venit imens
Să pot să consum intens
Să consum, să consum… Ce viață fără sens!
Și ce greață mi-e de rest:
Internet, interes…
Nu mă fac înțeles!
Sfatul meu e să considere:
Le bat la uși, înconjurat de Reapere
Le vars pe gât găleți cu vipere…
Fii corect
Sau mesteci p**a ca pe Nicorette
Poet băiete!
Yo, fac șapcă de rulotă
Să vezi cu ce poftă
Iau tot ce-mi iese-n cale pe capotă!
Da-i înainte, treaba-i bună…
Văd rabla asta cât consumă
Consumă-mă, consum, mă
Până la ultimu’ consum… Ma
F*t în viziunea ta de cârtiță!
Spor la undiță!.
C. o. D:
Yo! N-am niciun scop, ca un shot-gun la distanță
Consumă sau vei fi consumat de toleranță
Scriu cu greață, văd poliureti ca Baxter
Mai penibil ca un live cu mix-master
De fel, câștig la mustață ca Mescaline
Fac un plin, și-nca un plin de chin, cu Alcaline
Camibro curge lin, amigo
Hai la una migo
Și nu te mai linge singur în p**a ca Bubico!
Consum până se-njunghie lalele-ntre ele
Văd negru ca de Anul Nou, din plăcere
Unii seduc și se duc,
N-apuc să educ
Deduc, mă usuc
Și-ajung oase ca Buruk!
Dar din dar se face iad
Sătul să văd cum cad
Mă scald în satiră
Însă plata o să vină
A cui e vina că am vină? Dă-mi pactul
Dar parc-ai Parkinson… Te bați cu statul?
Ce de valeți adepți, meserie nativă
Degeaba aveți așteptări, ca o damă lascivă
Mințiți ca un cleric
Plin de caracter coleric
În cercul lui Nero, cu viziune-n plan asferic..
“Ăsta-i rapu’ ăla nou, sună șukar, sună brici
Fur un text, trag un clip cu lumini și gagici…
Nu îmi pasă cât consum
Hatere, nu îmi asum
Sun băieții să te taie, dacă spui că nu-s bun! ”
*Da, p**a…* Sună alarma de trezire!
Dacă ai fost tâmpit ieri nu trebuie să fii și mâine
Bagă și nu cerceta, consumă-ți și tăria
Omul definește caracterul, nu mândria…
Luna neagră veghează atent ca-n Islam
De când furăm hârtii cu cifre, și le pliam
Contează cine ești, nu cât consumi de mult
Un brutar ar spune că ești prost crescut!
Sensul versurilor
Piesa critică societatea consumeristă și superficialitatea din mediul online. Artiștii își exprimă dezgustul față de valorile false și ipocrizia generală, subliniind importanța autenticității și a caracterului în detrimentul aparențelor.