C. O. D feat Krepoo, Dilimanjaro & Carpatin – Fericit

C. O. D:
Ya… Eram așa de fericit
Până am descoperit
Un portal în care scria: “Intră, și vei fi fericit! ”
Ce tâmpit
Am fost! Problema-i că am rămas așa
Și nu o văd o portiță pentru a schimba ceva…
În ciuda ta
M-am schimbat,
E irelevant
Schițam pedepse grele până când am decupat
Un portret cioplit de un cărbune
Și anume
Aș spune
Cine era, dar prefer să nu dau nume…
Sunt sictirit, starea mi se citește prin pupile,
N-am bani, dar totuși sunt beat de 10 zile!
Când sunt în viață, am un singur lucru de făcut
Să mă distrug constant și să mă urăsc mai mult!
N-am început asta voit, am fost obligat
Și așa dintr-un premiant
Am ajuns un retardat…
Sfidez fericirea, doar așa poți zâmbi constant,
Ca-ntr-o urgie, le-am pus pe toate cap la cap!
M-am săturat
Să număr pe degete momentele frumoase
Sunt un actual-nimic-viitor spălător de vase…
Vezi ce frumoasă-i viața? Spui că am multe probleme
Dar tu o arzi fericit, pentru că n-ai răspuns la ele!
Madafaka….
Krepoo:
Eram așa de fericit
Până am descoperit
Că voiam să spun atâtea, și dintr-o dată am amuțit!
Nu mai puteam vorbi, dar continuam să merg
Deodată văd o intrare, acum știu încotro mă îndrept…
Nu știu cum am intrat, dar nu pot găsi ieșirea
Pe viața în jocul ăsta, asta mi-a fost menirea!
Vad desene pe pereți, simt fiori pe șira spinării
Prea multe amintiri… Oare ce să las uitării?
Nu trece o zi fără să mă macine acel gând
Râd
Curând
Iubirea e hrană și mă simt flămând
Zguduit de decizii greșite, deloc nu m-am gândit
Momentul potrivit
Nu-i niciodată bine gândit!
Nu prind aripi, dar mintea îmi zboară uneori
Mai bine te prinzi că prietenii tăi sunt doar niște buni actori!
În rest îți cauți rostul… Ce primești detest
Când văd că viața asta mă supune la câte un test…
Mă consider un inamic al timpului
Infinit al tripului,
Urmez calea subconștientului!
Orice lovesc, orice iubesc, orice ating
Toate se aprind
Atât de repede, dar la final se sting….
Dilimanjaro:
Eram așa de fericit
Până când am descoperit
Că eu n-am timp
Să mă gândesc la cum e să fii în criză de timp…
Ca o briză tot simt un sipozeon inexistent
La care n-am fost invitat… De atunci stau vigilent!
O să-mi plătească fiecare gen
Nu pun accent pe genii
Dar uite cum ajung oameni doxați să vândă eugenii…
Sunt eu cu penele, singur ca în prima zi
Dar în viața ți-o faci cu mâna ta, ca și Marie Curie
Soare cu dinți de fierăstrău, de ce rânjești jegos?
Am auzit că ești periculos
Astăzi ești norocos…
Astăzi toate merg pe dos,
Dar mai bine eu merg pe jos
Decât să mă prindă noaptea mort de beat, într-un RATB jegos!
Mă pun la locul meu și scriu,
Dar degeaba descriu
Stări, dacă nu-s în stare să fiu viu…
Stau în sicriu
Ca în jacuzzi, Bacovia-i invidios
I-am spart o sticlă în cap… Pai, să vedem cine e prost!
Eu nu prea făceam scandal de la o sticlă
Dar el a sunat salvarea, și a lăsat pe speaker!
Acum poliția despică firul-n 4, cărarea-n 7
Fii fericit
Că-s fericit
Pot să dormi liniștit la noapte….
Carpatin:
Eram atât de fericit
Până am descoperit
Că degeaba ai talent, dacă nu-l dezvolți în timp!
Și chiar eram fericit
Gândindu-mă că eu cunosc multe…
Și totuși, mi-am dat seama că nu știu nimic!
Fericirea e înșelătoare,
Dar nu regreta niciodată momentele în care
Ai adus
Un râs
Pe un chip…
Sunt indecis
La un pahar
De amar
Cu sticla, stau de vorbă cu timpul, și îmi fură din nisip…
După o vreme caldă cu soare
Și zâmbete cultivate
Frumos, fii sigur că vine ninsoare!
Nu-i tare
Când oamenii dezamăgesc, dar toate
Întâmplările nasoale
M-au învățat că doare
Să te implici emoțional…
Dar așa suntem noi
Mulțumiți de educație, nu sunt în turma de oi!
Și nevoi apar treptat, condiționat să nu las semne
Am renunțat de mult să mai arunc în foc lemne…

Sensul versurilor

Piesa explorează deziluzia și pierderea inocenței. Artiștii descriu cum căutarea fericirii i-a condus la descoperiri amare despre viață, talent și relații, reflectând asupra dificultății de a găsi sens într-o lume plină de dezamăgiri.

Lasă un comentariu