Strofa I:
Spun chestii banale, al dracu’ de complicat
N-am uitat de origini, știu de unde am plecat
Orientat către pustiu, nu spre altceva
Am lumea în palme, și pierd pe mâna mea
Oare așa trebuia? Despic, des strict și strig
Ca un degustător, când în sec înghit
N-am un ghid în lume,
Asta nu-i una dintre glume ce rămâne
Ciudat, toate-ncep să se adune în dune…
Spune: de ce mă-nchin la culme
Prin lume cu sume, gata de diviziune?
Gândirea mea-i comodă, vezi cum o dă în bară
Viața mea e un câmp de idei ce nu se ară
Cu multe glume la activ, ca un semiton
Discuri în pliscuri mecanice, ca un aristone
Fac exces de negativitate, ca un simplu ion
Cu pământ în carouri, sătul să fie pion…
Refren X2:
Am tot zis că mă las, timp de câteva secunde
Și plec, fără urmă de Dumnezeu, ca-n munte
Martorii nimănui îmi spun « Nu, c-ai har »
Nici nu știu ce zi e azi, deja am capu’ calendar…
Strofa II:
Actuali iudei cu idei ard de nerăbdare
Să-mi spună că știu ei tot ce e sub soare
Arta asta-i o scrisoare, pierdută în mulțime
Pentru că mulți n-au timbru, da-s la înălțime…
Susține tu cum suspin, o dau de sus, ține!
Pe mine nu mă face (?), am stări line
Plină de copilărie, ca imaginația
Las rația, nația, și uitând și legislația
Sunt (?) pe ultima sută de metri
Cumetrii destule, vezi cum începi să (?)
Cu viziune ca-n groapă, îmi prind locu’ de veci
Una e să pleci, alta e s-ai de un’ să pleci!
Ești într-o ureche ca Van Gogh, (?) Grigore
M-ascund după ore, între impulsuri sonore
Supun deci, pun ce spun în testament
Pentru a avea cuvintele la mine permanent…
Refren X2.
Strofa III:
Peste noapte, nestemate peste chestii mate
De departe, se împarte-nvățătura ca la carte
Parte-n parte se despică-n tragedie ieftină
Ține-mă de aripi, vorbește, adică flutură!
Tura după tură, în colț aură pe marmură
cere și îngână alde ură, speră la căldură
Ca în (?) foarte integru spectru
Vezi tu, cade ceața de funebru…
Prima zi, prima-i luni, mă, încep a mă deprima
Gândirea violată de demență e ca scrima
Întinde mâna după întrebări, răspund eu
Ce scriu te ține mereu la curent ca Electro!
Încotro? Într-o parte umbre, în alta săpături
Taci și-nduri ca-n armată, inconștient aduni
Amintiri, ce te miri că n-ai prins loc pe podium
Țesând cuvinte până-ți pun punct ca radiu…
Refren X2.
Respectă rapu’!
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, cu referiri la dificultăți, aspirații și realitățile societății. Artistul își exprimă gândurile complexe și emoțiile contradictorii, reflectând asupra sensului existenței și a luptei pentru succes.