Oricine îți vorbește,
Însă cuvântul meu e cheia secretelor tale.
Mă simt ca un dependent de mare pe uscat
Au trecut zeci de zile, tot zâmbești forțat.
Parcă am îmbătrânit însutit prin viața agale,
Ai pus lacăt infinit, nimeni să nu-ți stea în cale,
Umbrele s-au prăfuit pe același drum pierdut
Într-o noapte de ianuarie frigul e deținut.
O floare moare în a pământului așternut,
Până și azi greșesc, îmi cer scuze
Acel gând lăsat de tine, orfan mă strigă,
Îl ignor, dar el mă așteaptă în fiecare clipă
subliniează greșeli, continuă să acuze.
Vorbetele-ți sunt simple, doleanțe îngenuncheate
Se întreabă între ele, oare azi, oare mâine?
Răspunde tu tăcerea în veci n-o să aline,
Idei ce poartă doliu, las speranțe îngropate.
> Refren.
Vântul frige, ceața densă în privire
Un semn subtil agramat de umilire,
Înaintăm, deși nici unul dintre noi nu știe,
Ce-a fost, ce este sau ce o să fie..
Vântul frige, ceața densă în privire
Un semn subtil agramat de umilire,
Înaintăm, deși nici unul dintre noi nu știe
Ce-a fost, ce este sau ce o să fie..
Îngenerez schimbări olfactive n-au luat naștere,
Aceeași scrumieră mă așteaptă veșnic plină.
Zi-lumină
Zi tu, lumină, fumul ce-ți inspiră,
Altă singurătate prin forme de cunoaștere.
Ochii tăi aliniază amazonul, de ce negi?
Adevărul învăluit în haina hazardului.
În zadar te-aș fi forțat și porțile iadului,
Răspuns din orgoliu fals, pe care-l renegi.
Am spiritul vin ieftin, porțelan suflat în plumb,
Mă târăsc în acest deșert numit nevroză,
Amintiri și iluzii, toate vin în supradoză..
Pentru nimic ți-ai vândut aripile scump.
Scările nemărginite, reflectă ultimul drum
Cobor ușor, mormânt plin de cuie ruginite
Asta-i altă scrisoare, primele au fost risipite
Scrie-n colț: final de drum aici și acum.
>Refren.
Vântul frige, ceața densă în privire
Un semn subtil agramat de umilire,
Înaintăm, deși nici unul dintre noi nu știe
Ce-a fost, ce este sau ce o să fie..
Vântul frige, ceața densă în privire
Un semn subtil agramat de umilire,
Înaintăm, deși nici unul dintre noi nu știe
Ce-a fost, ce este sau ce o să fie..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret, dezamăgire și singurătate. Naratorul se confruntă cu amintiri dureroase și cu un sentiment de pierdere, reflectând asupra unui final de drum și a oportunităților pierdute.