Byga:
Încotro?
Și tu vrei potul la loto
Rătăcești fără busolă, ținut sub control,
Degeaba ai potențial, te-au iscusit,
Iar nimic nu e mai trist ca talentul irosit.
Ne bucurăm ca niște copii la locuri de parcare,
Ne-ntâlnim, nu vorbim, stăm cu ochii-n telefoane
Totul e anapoda în parcuri, e plin de pet-uri
Se ridică noi clădiri ca să deschidă second hand-uri.
N-am vrut să fur, să fug, n-am vrut să-nșel
Am vrut reuşesc singur, tot învăț din greșeli,
Din toate m-am alcătuit,
Fii și tu nebunul care n-a lăsat regretele să-i umbrească drumul.
Bogații devin mai bogați, săracii mai săraci,
Iar tu tragi, tragi, la ghiozdan ceva să bagi,
Când ai vreo cumpănă du-te și cumpără,
Sau, banii la plic, pentru că altfel n-o să rezolvi nimic.
Nu tre’ să ne știm ca să ne-mprietenim,
Și găsim noi metode doar să supraviețuim,
E un mod de-a fi, un alt fel de-a trăi,
Cred că aș înnebuni dacă n-aș refula în melodii.
Și, trece timpu și crește fii-meu
Și-o să fiu primu care o să-i zic: tată, să fii tu!
Speranța moare ultima, eu râd în rituri,
Citește printre rânduri, privește peste ziduri.
Încotro?
Oameni buni mereu ne grăbim,
Încotro?
Căutăm fericirea dar nu știm încotro,
Și ne supunem pentru că n-avem încotro, n-avem încotro. (x2)
Mutu:
E despre noi, o generație
Care refuză să facă parte dintr-o nație
Care vede respectul doar ca obligație,
Informații la TV caută senzație.
Sărim din stație-n taxi către distracție, maxim,
Că suntem tineri și avem poftă de viață, vedem la alții.
Și vrem și noi,
S-avem eroi,
Carieră, bani, succes, rămânem goi pe interior
Și fiecare-i superior față de restu’,
Da fieacare te vede cam cum îl vezi tu.
Repet și printre gesturi, încotro vrei să te-ndrepți?
Asta nici nu contează, important e să te-ndrepți.
Deci zi-mi încotro te tot grăbești,
Să îmbătrânești, preocupat doar să strângi, uiți să trăiești,
Oprește-te, privește în jur umpic și mulțumește că respiri
Că văd priviri din ce în ce mai pierdute,
Vrei să pleci? Du-te.
Da vezi că iei cu tine ce gândești și ce-ai în suflet,
Încă din scutec ai fost învățat să vrei, să fii ca cei din jur,
De ce te miri că ești ca ei și
Pui rău-n față,
Că rău sau bine nu există, ai doar o viață
Și-ți garantez că nu e tristă, lumea te-nvață
Că trebuie să urmezi o pistă, încă un nume pe o listă.
Încotro?
Încotro?
Oameni buni mereu ne grăbim,
Încotro?
Căutăm fericirea dar nu știm încotro,
Și ne supunem pentru că n-avem încotro, n-avem încotro. (x2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra direcției în care se îndreaptă societatea și individul, criticând superficialitatea, goana după bani și pierderea valorilor. Artisti îndeamnă la introspecție și la găsirea unui sens personal în viață, dincolo de așteptările sociale.