Alergi după bani și uiți adevăratul scop,
Uiți că timpul nu e tocmai tip filantrop,
În galop după lei, mașini și femei,
N-apreciezi valoarea vieții, culoarea sau sensul ei,
Te-ai mutat în centru de ceva timp doar pentru,
Că dă mai bine când spui unde deții apartamentul,
Ai lăsat tot în spate, ai renunțat la toate,
Ai dat fața de cartier pentru fața de societate,
Dar nu faci parte din lumea lor,
Ce vă desparte culoarea banilor,
Nu-mi dai dreptate… Îmi spui că banii n-au culoare,
Există oare preț în lumea ta pentru fiecare?
Există preț pentru sentimente rare… Nu cred.
Au fost călcate aproape toate în picioare,
Se pierd printre bancnote verzi sau file de c.e.c.
Deci tu continui să joci rolul parvenitului perfect
Refren:
Tre’ să știi orice-ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Sunt doar hârtii
O no, no, no,
Tre’ să știi orice ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Hei tu ar fi bine să nu pui preț pe hârtii
Vezi tu lumea se schimbă, timpul nu stă pe loc,
Iar o cameră într-un apartament la bloc,
Devine neîncăpătoare pentru visele tale de om mare
Și pare incredibil dar ai fost mereu așa
Să începi să îți conștientizezi vârsta
Începi ușor să pricepi că de undeva tot trebuie să începi,
Ajungi să fii încă un chitros plătit
Ce parcă mai aveai tu un amic
Și el la fel ca tine nemulțumit
Iar acum amândoi nu mai ziceți nimic
Ești în aceeași cameră ce poți să mai ceri
Ai vrea mai mult dar tu ce oferi
Obișnuit cu grija zilei de mâine speri
Că azi nu ai avut nicio grijă că ai avut-o ieri
Refren
Tre’ să știi orice-ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Sunt doar hârtii
O no, no, no,
Tre’ să știi orice ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Hei tu ar fi bine să nu pui preț pe hârtii
Pe zi ce trece ne lăsăm conduși
Și parcă devenim tot mai supuși
În goana nebună după cât mai multe foi
Chitați de idealuri chiar străine de noi
Îndoctrinați că banii sunt răspunsul
Ne trece viața, uităm și întrebarea
Aflăm târziu sau niciodată
Că ei sunt doar un mijloc, nu însă și calea
Deschide ochii, vreau să te privești
Mai știi cine ești?
Poți să te mai citești?
Concluzii regăsești între rânduri
Și încă o zi în calendar te pune mai mult pe gânduri,
Încearcă să cauți esența, să înveți să dai,
Ce primești și tu, apreciază ceea ce ai
Nu e târziu să te trezești din somn
Iar între un plafonat și un parvenit alege să fii om
Refren
Tre’ să știi orice-ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Sunt doar hârtii
O no, no, no,
Tre’ să știi orice ar fi să nu pui preț pe hârtii,
Hei tu ar fi bine să nu pui preț pe hârtii
Sensul versurilor
Piesa critică goana după bani și materialism, subliniind pierderea valorilor umane și a sensului vieții în această cursă. Îndeamnă la reflecție și la reevaluarea priorităților, sugerând că banii sunt doar un mijloc, nu un scop în sine.