C.I.A. – Alt Fel

Mulți oameni în jur,
Și totuși tu te simți singur.
Sigur, în viața personală, totu-i tabu,
Iar cel de pe ecran, clar nu ești tu.
Tu porți ochelari de soare când plouă,
Deși plouă destul de des aici în Craiovița Nouă.
Tu știi să împarți lumea în două,
O parte grădina Zoo, o parte spitalul nou.
Asta-i o lume nebună, nebună, nebună…
Și eu sunt singurul nebun care-și asumă să v-o spună.
Viața-i o glumă proastă la care nimeni nu râde,
Toți trag cu dinții și-adună,
Totul se reduce la sumă,
Cât ai, cât dai? Care-i salariul pe o lună?!
Visezi la un sfârșit de săptămână,
Din 5 din 7 zile crezi… Câtă viață o să-ți rămână?.
Sunt înconjurat de-o lume care nu mai vrea să vadă,
O întreagă lume, ce refuză să mai creadă;
Că se poate și-altfel. Da se poate și-altfel!
Nu tre’ să fie la fel!.
Privesc, de undeva de sus,
Nu c-aș avea vreun avantaj..
Ci doar c-apartamentul meu e la ultimul etaj.
Și privesc de sus, în jos..
Relaxat. Dar mai mereu curios,
Vad! Un mare furnicar, pe oricare bulevard
Mă simt ca un cronicar,
Martor ocular..
Când viața-i un joc de hazard!
Expeditor-destinatar în intersecții,
Destine cu destinații, în atâtea direcții?
Hai să-ncercăm un exercițiu,
Să cerem vieții un simplu armistițiu..
Putem oare înceta ostilitățile?!
Gata cu greutățile!
Cam cât de gratuite pot fi răutățile?
Și suntem ce consumăm,
Dar nu ne avem ca frații,
E o societate de consum,
Unde ne mâncăm unii pe alții!
Totuși trebuie să ne descurcăm,
Viața-i simplă defapt!
Oare de ce ne-o complicăm?!.
Sunt înconjurat de-o lume care nu mai vrea să vadă,
O întreagă lume, ce refuză să mai creadă;
Că se poate și-altfel. Da se poate și-altfel!
Nu tre’ să fie la fel!