Încet încet, cuvintele-au secat
Visele noastre s-au ascuns sub pat
Zi după zi mă uit la un străin
Ce-mi dă să beau din cupa cu venin.
Şi când te gândeşti că la-nceput
Păream convinşi că ştim ce va urma
Pământul se-nvârtea în aşternut
Şi luna între noi se cuibărea.
An după an ne-am tot îndepărtat
Ca de-o haină roasă de-atâta purtat
Nu mai ştiu cine eşti, nici eu nu sunt la fel
Am ochi plini de lacrimi, tu i-ai plini de rimel.
Şi când te gândeşti că la-nceput
Păream convinşi că ştim ce va urma
Pământul se-nvârtea în aşternut
Şi luna între noi se cuibărea
Sensul versurilor
Piesa descrie destrămarea unei relații, sentimentul de înstrăinare și regretul față de pierderea a ceea ce a fost odată. Amintirile frumoase contrastează cu realitatea dureroasă a distanțării.