Gri până la os
Ca o hârtie
Tot mai ușor
Nor fără cer
Palid
Călător
N-am contur
De nimic din jur
Nu mai îmi e
Dor..
Nedefinit
E tot peisajul
Scrum cenușiu
În noapte topit
Rece
Vânt șoptit
Știu că e
Inexplicabil
Cum doar zâmbetul tău
Rămâne senin..
Am să colorez
Tot gri-ul din lume
Doar tu
Mai trebuie să vrei
O să explodez
În roșu și verde
Și-albastru și galben
Și-n mii de scântei
O să-ți amintești
Prin mine
Culoarea
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și apatie, unde totul pare gri și lipsit de contur. Speranța renaște prin amintirea unei persoane dragi, care aduce culoare și seninătate în viață, motivând la depășirea stării deprimante.