Eu zic: „Hai vreau să-ți văd ochii!”
Da’ mă-ncurcă-n culori?
Și-mi spune pa, mă duce dulce,
Mă ascunde undeva, mă uită și mă-ncuie
Cu liniștea.
Stângaci și eu și tot ce e-n jurul meu,
Am zis: „Mai bine plec!” și-am început să strâng,
Da’ fix atunci mi-a sărutat obrazul stâng.
M-am speriat și eu și stângăcia și liniștea din jurul meu.
Miroase a copilărie și după asta mor că mă-nvie,
Și după asta mor că ea o știe și după asta
Orgolios mă ascund pe undeva dar ea,
Tot nu mă lasă așa, mă caută prin casă
Și mă găsește paralizat de frică și-mi zâmbește
Și-atunci mă strică,
Apoi mă strigă
Și tot castelul ăsta pică.
Mă ține țintuit până la fin’, dealer-ul meu de filme,
Îmi pune ochelari când dorm să o văd mai bine.
Îmi cere să nu mă stresez când nu-mi vine,
Zice să tac, când tot vorbesc de mine.
În fine..
Eu închid ochii și evadez,
Ea îmi deschide mintea să visez și mă trezesc..
Miroase colorat, e ca un carusel pictat
În care-am uitat să măsor timpul.
De ceva timp mai important e ritmul
Și nu mă schimb de ceva timp după cum bate vântu’,
De ceva timp mă bate gândul că după ceva timp
Ce se întâmplă între noi îmi va schimba și anotimpul.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă, plină de incertitudine și emoții contradictorii. Protagonistul oscilează între dorința de evadare și atracția irezistibilă față de persoana iubită, într-o atmosferă onirică și nostalgică.