În fiecare dimineață am aceeași față
Uneori arată bine, alteori mi-e greață
Oricum… a mea e
Și toate zilele-s la fel
Azi e la fel de trist ca ieri
Același gust, miros, culoare
Sunt tot singur și mă doare.
Ref.:
Și singurul care moare
Încet, zi de zi, sunt eu
Dar undeva, pe un drum
Mă așteaptă jumătatea mea.
Peste tot indicatoare, asta-i bună, asta doare
În fiecare zi ratată
Simt că mor încă o dată
Încerc să mă simt pierdut,
Uitat de lume și nevrut
Ca într-o cușcă fără soare
Sunt tot singur și mă doare.
Ref.:
Și singurul care moare
Încet, zi de zi, sunt eu
Dar undeva, pe un drum
Mă așteaptă jumătatea mea.
O, cât aș vrea
Aș vrea să o-ntâlnesc
Să mă învețe iar să zâmbesc
Fă-mă să zâmbesc
Fă-mă să zâmbesc.
Tu știi (fă-mă să zâmbesc)
Tu știi…
Sunt bolnav de-o boală care nu există în manuale
Toți aleargă, se grăbesc
Eu doar stau și îi privesc,
Sunt zile-n care nu zâmbiți
Sunt ani ce trec și nu iubiți
Nu vreau să intru în tipare
Sunt tot singur și mă doare.
Ref.:
Și singurul care moare
Încet, zi de zi, sunt eu
Dar undeva, pe un drum
Mă așteaptă jumătatea mea.
Tu știi (fă-mă să zâmbesc)
Tu știi (fă-mă să zâmbesc)
Tu știi (fă-mă să zâmbesc)
Tu știi
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și depresie, dar păstrează o licărire de speranță în găsirea unei persoane care să aducă fericire. Protagonistul se simte pierdut și neînțeles, tânjind după o conexiune profundă care să-l ajute să zâmbească din nou.