Manechin.
Mereu vorbește despre asta
Mă vrea
Am lucruri, tot ce îmi doream
Calea mea, timpul tău, mine de aur
Țipi ratați în buzunarul meu, rochii, foștii.
Nu mă pot ajuta, fac ceea ce fac
Am inima pornită, faci ceea ce vreau eu, deci mulțumesc
Îmi place și fac ceea ce îmi place
Și dacă fac ceea ce îmi place, atunci o să-ți placă.
Dacă vrei să țipi
Țipă ca de-ți țin plămânii
Dacă vrei să plângi
Plângi până când nu mai poți
Nu fac asta.
Despre asta vorbesc.
Poți plânge până când nu mai poți
Iubitule
Nu-mi pasă
Poți plânge încă o dată
Fața mea e ca a unui manechin.
Mi-ai spus mai mult decât mi-a spus el
Și apoi am înghețat, imposibil
Nu așa mă vrei
Priveste-mă, crede-mă
Nu mă poți impresiona
Nu glumesc, sunt doar.
Nu mă pot ajuta, fac ceea ce fac
Am inima pornită, faci ceea ce vreau eu, deci mulțumesc
Îmi place și fac ceea ce îmi place
Și dacă fac ceea ce îmi place, atunci o să-ți placă.
Dacă vrei să țipi
Țipă ca de-ți țin plămânii
Dacă vrei să plângi
Plângi până când nu mai poți
Nu fac asta.
Despre asta vorbesc.
Poți plânge până când nu mai poți
Iubitule
Nu-mi pasă
Poți plânge încă o dată
Fața mea e ca a unui manechin.
Priveste-mă.
Dacă vrei să țipi
Țipă ca de-ți țin plămânii
Dacă vrei să plângi
Plângi până când nu mai poți
Nu fac asta.
Despre asta vorbesc.
Poți plânge până când nu mai poți
Iubitule
Nu-mi pasă
Poți plânge încă o dată
Fața mea e ca a unui manechin
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de detașare și indiferență față de sentimentele celorlalți. Protagonistul se prezintă ca fiind imun la emoții și concentrat pe propriile dorințe și plăceri, folosindu-se de ceilalți pentru a-și atinge scopurile.
