STROFA 1.
Mă trezesc dimineața și-acolo cu chiu, cu vai
alarma țipă la mine, și mama mă strigă „hai, băiete!”
sus că trebuie să mergi, unde tu de fapt nu vrei
și trebuie să sclăvești ore-ntregi ca să nu iei nota trei
aceeași scară jegoasă prin care tot cobor
aceeași ușă groasă pe care o tot dobor
să mă lase liber în jungla asta cu gratii
în care mai nou totul mi se pare antipatic
să fie oare de la mine? clar, altfel nicidecum
dacă nu crezi că e tare, ești considerat nebun
n-ai voie să fii diferit, trebuie să visezi maci și garoafe
zâmbind când ești înconjurat de porci și de scroafe
același tramvai jegos, de care depind
care mă lasă în picioare, printre oameni să mă-ntind
mergând pe-același sens de-atâta timp..
mersi totuși că m-așteaptă când fug ca să-l prind
și mă duc..
REFREN.
Mă duuuc, pe linia pe care trebuie să merg
n-am nimic de câștigat și totuși simt că pierd
ceea ce de fapt nu am și nici nu mă mai obosesc
să iau măsuri, ci doar încerc să supraviețuiesc..
STROFA 2.
Tramvaiul e pe șine zilnic de mulți ani încoace
Și în fiecare seară amenință că se retrage
Dar în fiecare dimineață îl vezi că se întoarce
Ca un melc care și-a zis că nu iese din carapace
Asta până vine ploaia sau pân-i se face foame
Ieșind trist ca nu a realizat ce a propus și-așa mer-
ge treaba-atunci când îți propui să fii introvertit
Și nu ți se permite din cauza mediului împuțit
Tramvaiul pleacă din stație și nu mai pot vedea melcul
Aproape s-a întunecat și acum se stinge becul
La liceu am ajuns, nu mi-a plăcut, am plecat
Pe același drum cu tramvaiul fermecat
Dau să cobor când eu de fapt voiam să urc treapta
Și vreau să dau coltul dar nu o iau prin dreapta
Așa că nu am ce să fac, las bara de care m-apuc
De obicei, salut melcul de scaun și apoi mă duc.
REFREN.
Mă duuuc, pe linia pe care trebuie să merg
n-am nimic de câștigat și totuși simt că pierd
ceea ce de fapt nu am și nici nu mă mai obosesc
să iau măsuri, ci doar încerc să supraviețuiesc..
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și de rutină apăsătoare din viața de zi cu zi a unui individ. Personajul se simte prins într-un ciclu monoton, lipsit de satisfacții, și încearcă doar să supraviețuiască.