BONEL.
Fără-ntreruperi, stereo-ul preia monopolul
Din adâncurile mele ce-ți transmite microfonul
Este fix ceea ce simt și vreau, să nu aud reproșuri
Pentru că dau lovitura și nici nu tre’ să dau coșul
Nu te aștepta să fii în siguranță fără un erou
Ce grăiește atât de tru că șoapta-i e ecou
Acaparez amintiri de care uit constant
Și ulterior uit până și faptul că eu constat
Conștiința mea conștientizează tot răul
Dar nu ia măsuri ca să nu-mi supere ego-ul
Și să nu devină alter, hal de alter, ego-i frate
Și indiferent de starea mea n-o să-l dea la o parte
Și conflictul interior dospește ca aluatul
Și cred că și voi ați realizat că mi s-a luat, nu?
Acum că mă descarc și aflați și voi e ok
Să vedeți cum merge treaba din adidașii mei
Pașii grei sunt făcuți fără calc strâmb
Și deși nu-s bine, mai bine rămân așa cum sunt
Cum o iau pe arătură și mă comport idiot
Nu-mi pierd drumul, tata, sunt doar pe autopilot
Ghinion ca-s ghilotinat că-mi rup capul des
Descarc rapul și mă descarc, nu racolez
Nu forțez și nu ai să mă vezi la emisiuni
Să mă fac cunoscut. Mă vezi la battle și sesiuni
De role cu tot cu filtre pentru pozele pe Instagram
În skatepark, la studio, pe scenă sau mai des cu kendama
La naiba.. Dar la ea direct în praznic!
De ce nu pot face nimic când mă simt așa groaznic
De-ar fi totul așa cum se vede în exterior
Stagnez constant când vreau să ating excelsior
Cu fiecare piesă-am zis c-o să fiu ca pe piese
Am scos album și încă am de scos dar tot nu iese
Ies din tigaie fiind c-am pană de idei
Și mă opresc cu prăjeala c-am rămas fără ulei
Din ce am zis depinde de tine ce iei
Pune pauză dacă regreți c-ai dat play
Dacă nu, pe repeat all the freaking day
Indiferent ce ar zice vecinii tei
Orice s-ar întâmpla tot este ok
Îți mulțumesc și mai ascultă-mă dacă vrei.
JAIME.
Jaime, ca marea barieră de corali
Animal la mic, infam
Ca sfântul graal
Contrar aparențelor, am sânge în coate
Mergând târâș să-mi văd visele realitate
Nu pun preț pe bani
Deși banii costă multă prostituție
Răbdare, muncă și boală cruntă
Vine iar o seară lungă
Lupt pentru o cauză mai bună
Frate cum ar fi un buncăr
Ultima țigară, dar nu vreau să o aprind
Plămânii lasă de dorit, aud mașini pornind
Tobe sparte, cariere eșuate
Prezentu’ omoară tot, viitoru-i prea departe
Când eram mic, îmi promiteam prea multe
Am preferat să uit, tot am ales alte rute
Dacă e să-i cer scuze cuiva, acela sunt eu
Am făcut din??? și din ego dumnezeu
Dar promit, că voi lăsa ceva în spate
Din puținul ce-l produc doar cu greutate
Mamă, iartă-ți fiul că nu a-ncercat prea mult
Dar n-am avut de-ales, e prea târziu să te-ascult
Sensul versurilor
Piesa explorează luptele interne ale artiștilor, conflictul dintre aspirații și realitate, și dificultatea de a se menține autentici într-o lume plină de compromisuri. Versurile reflectă frustrare, introspecție și dorința de a depăși obstacolele personale și profesionale.