Bogdan Dima – Se întâmplă tuturor.
Îmi spui mereu,
Că numai eu,
Eu sunt vinovat, da
Pentru tot ce s-a întâmplat.
Dar ai uitat, ce-a fost defapt?
Băieții îmi spuneau
Să mă feresc, să nu te iubesc
Credeam ce-mi spuneai
Știai ce faceai
În ochi mă priveai
Îmi zâmbeai și mă mințeai
Nu are rost, ce-a fost a fost
Știu că în viața mea
N-o să mai vreau, una ca ea.
Se întâmplă tuturor, se întâmplă tuturor
Azi e bine, mâine-i rău
N-ai cum să te ferești
Mai bine te gândești, să înveți din ce greșești.
Știu că oriunde aș fi
Îmi vin în minte clipele cu tine
Și mi-e dor de tine, dar
Pentru mine rămâi o amintire. x2
Mă suni, de ce?
Crezi că poate
O să schimb ceva
Dar tu ai ales, nu altceva
Vrei, vrei să ne vedem
Dar să-ți spun ceva
E prea târziu, rămâne așa
Și mintea-mi spunea
Inima-mi nega
Nu știi cât aș vrea
Să nu ai pe altcineva
Am învățat din ce s-a întâmplat
Știu că în viața mea
N-o să mai vreau una ca ea..
Se întâmplă tuturor, se întâmplă tuturor
Azi e bine, mâine-i rău
N-ai cum să te ferești
Mai bine te gândești, să înveți din ce greșești.
Știu că oriunde aș fi
Îmi vin în minte clipele cu tine
Și mi-e dor de tine, dar
Pentru mine rămâi o amintire.. x4
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație eșuată și lecțiile învățate din ea. Artistul reflectă asupra trecutului, recunoaște durerea, dar și acceptă că acea persoană rămâne doar o amintire.