1. Du-te, mândruliță, du-te, lai lai lala
Și te fă floare de munte, lai lai la.
Că și eu mă fac un crin, lai lai lala
Și-amândoi să ne-ntâlnim, lai lai lala.
2. Mândro, gura ta izvor, lai lai la
Nu de apă, ci de dor, lai lai lala.
Cine se-adapă la ea, lai lai lala
Nu te mai poate uita, lai lai lala.
3. Vinde, mândră, ochii mie, lai lai lala
Că pe unu-ți dau o mie, lai lai lala.
Pe-amândoi, mândruță, două, lai lai lala
Și pe tine, mândră, nouă, lai lai lala.
4. Iubește-mă, mândră, bine, lai lai lala
Că mie drag, mândră, de tine, lai lai lala.
La dușmani le pare bine, lai lai lala
Să mă las, mândro, de tine, lai lai lala.
5. Dorul mândrei de n-ar fi, lai lai lala
M-aș culca, m-aș odihni, lai lai lala.
Dar dorul mândruței este, lai lai lala
Eu mă culc, el mă trezește, lai lai lala.
6. Dragostea din ce-i făcută, lai lai lala
Din omul cu vorba multă, lai lai lala.
Zice una, zice două, lai lai lala
Și-ncepe dragoste nouă, lai lai lala x2
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de dragoste și dor față de persoana iubită, folosind metafore din natură. Versurile descriu intensitatea sentimentelor și dorința de a fi împreună, în ciuda obstacolelor.