Ciobănie, haină grea,
Așa a fost soarta mea
Așa am fost rânduit
Să trăiesc din ciobănit
Dar cu sufletul împăcat
Că mi-o plăcut ce-am răbdat.
Dragile mele de oi,
Câte-am tras eu pentru voi
Câte friguri am răbdat,
Dar de voi nu m-am lăsat
Câte ploi și iernuri grele
Sărace oile mele.
Pas cu pas am colindat
Din Sibiu până-n Banat
Nu-s sate să nu le știu
Din Banat până-n Sibiu
Nu-i loc unde cu piciorul
N-am umblat eu cu cioporul.
Sunt cioban de când mă știu
Sunt cioban din tată-n fiu
Oile sunt viața mea
Sufletul și inima.
Câte-or fi zilele mele
N-am să mă despart de ele.
Oile sunt viața mea
Sufletul și inima.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea, dar împlinită a unui cioban, legătura sa profundă cu oile și cu tradiția. Exprimă un sentiment de apartenență și dragoste față de acest mod de viață, chiar și în fața dificultăților.