Îți spun eu…
1. Degeaba strângi un ban, în fiecare an,
Și-ncerci ca să tot spui că nu te cheamă Dan,
Degeaba te abții să cheltuiești,
Și tot robești, ca să nu risipești,
Dar se pare că n-ai observat unde-ai trăit,
Și ai orbit de-atâta învârtit.
Și ce te uiți, așa ca și un mut,
De parcă ai uitat și unde te-ai născut?
Refren:
Și îți spun acum pentru-ntâia oară,
Că n-are să mai treacă încă o seară,
Și ai s-o dai din nou în bară,
Căci ai trăit și tot trăiești în continuare,
Într-o lume total lipsită de valoare.
2. Da, se pare că n-ai înțeles,
De ți-ai făcut un cont pe mess,
Și cu-nzâmbet clar pe buze,
Ai dat „ima” în meduze,
Și îți spun încă o dată,
Să-ți iei gândul de mess și de la fată,
Sau ce iarăși ai uitat,
Încotro ai apucat?
Refren.
3. Și de ce nu vrei să iei aminte,
La ce-ți spune un părinte?
De ce tot te-ocosești, și te ferești,
Ca să mă întâlnești?
Căci am ținut și țin la tine, frate,
Dar nu pot să-ți vorbesc de-așa departe,
Căci se pare că tu ai fugit,
Din ziua-acea când ne-am despărțit.
Refren.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o persoană care s-a pierdut în iluzii și valori superficiale, ignorând sfaturile și legăturile importante. Este un avertisment despre trăirea într-o lume lipsită de valoare și importanța reconectării cu sine și cu cei dragi.