În acea zi de vară…
1. În viață-am întâlnit pe cine am dorit,
Și am crezut că voi fi mulțumit.
Dar am rămas șocat de ceea ce-am observat,
Și m-am simțit atunci trădat.
Și am crezut că-n lume nu există fapte bune,
Că tot ce se-nvârte ține doar de mine,
Fiindcă atunci când am privit întâia oară-afară,
Nu am văzut decât o iarnă și o vară.
Dar și-acelea au trecut,
Și am rămas mai trist ca la-nceput.
Și nu am mai știut ce să mă fac,
M-am aruncat în pat, cu mâinile pe cap,
Și am rămas dezorientat,
Cu-n gând pierdut și altul doar plecat.
Refren:
Până când, (până când) în acea zi de vară,
Te-am întâlnit și te-am văzut întâia oară,
Și-atuncea cu un dar de nevăzut,
Tu m-ai privit și m-ai topit ca pe un lut.
2. Căci pan-atunci în continuare,
Am tot trăit sub o tensiune mare,
Cu-n gând și cu o frică de copil,
Ca și acel sărman băiat, plutind pe Nil,
Și-atunci m-au apucat gânduri întunecate,
Și am crezut că mă îndrept cu pași înceți spre moarte.
Am tremurat de teama ce m-a apucat,
Parcă simțind că viața mea s-a terminat.
Și-am încetat să mă gândesc,
Crezând c-am să-nebunesc,
Și-mi ziceam că n-are rost ca să trăiesc,
Căci la nimic nu mai sunt așa de bun,
Și acționam ca un legat nebun.
3. Și de atunci pe brațul tău mai alinat,
M-ai ajutat când m-am împiedicat,
Și tu m-ai ridicat când am căzut pe jos,
Când am crezut că totul se-ntoarce iar pe dos,
Căci până când te-am întâlnit pe tine,
Duceam o viață ca un câine.
Nu deosebeam ce-i rău și ce e bun,
Mă comportam și acționam ca un nebun,
Dar eu în viață tot înaintam,
Și fiecare pas ce-l faceam,
Îl ocaram și-l detestam.
Refren:
Până când, (până când) în acea zi de vară,
Te-am întâlnit și te-am văzut întâia oară,
Și-atuncea cu un dar de nevăzut,
Tu m-ai privit și m-ai topit ca pe un lut.
Și ție, doar ție îți datorez,
Tot ceea ce realizez, tot ceea ce eu visez,
Căci fără tine (da fără tine)
M-aș fi închis în mine, și n-ar fi fost prea bine.
De n-ar fi fost acea zi de vară,
Când te-am întâlnit și te-am văzut întâia oară,
Și-atuncea cu un dar de nevăzut,
Tu m-ai privit și m-ai topit ca pe un lut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de depresie și disperare, urmată de salvarea prin dragoste. Naratorul își exprimă recunoștința față de persoana care l-a scos din întuneric și i-a arătat frumusețea vieții.