Blondu – Rupturi Din Timp

Eu știu, simt,
Nu pot să mint.
Și n-o să tac
Să-ți fac pe plac.
Și știu ce fac
Îți intru-n cap
Îmi fac de cap
Și o să scap.

Strofa 1:
Și mă trezeam că pierdeam timpul
Punând versuri pe hârtie.
Și așa trecea anotimpul.
Mă hrăneam cu empatie.
Rănit de actinopatie,
Știi? Am ales abisul.
Punând viața-n poezie,
Și-ntre buze canabisul.
Și visu’mi prindea viață,
Dar se părea că mă înșela,
Căci el parcă prindea viață
Furând multe clipe din a mea.
Știam că sunt sinucigaș
Când am ales să scriu ce simt,
Dar nu puteam să fiu laș
Și n-am vrut să mă mai mint.
Știam că mulți n-o să priceapă;
Și asta-mi reducea curajul.
Nu știam ce-o să perceapă;
De asta am dosit mesajul.
Și-am irosit clipe frumoase
Alegând să ies din mine.
Am ascuns gânduri prețioase
Ce nu le mai puteam ține.
Și știu cine m-a schimbat,
În lupta asta fără de țel.
Însuși timpul, m-a încercat
Mi-a făcut nervii de oțel.
Și tot el mi-a arătat
Cine sunt eu cu adevărat.
Și chiar el m-a învățat
Ce tre’ să fac ca să-l răzbat.

Refren X2:
Nu am așteptări, doar realizări
Și realizez că tre’ să aștept
Să am realizări din așteptări
Și mă stresez că e nedrept.
Și văd timpul cum fuge
Și mă îndeamnă să mă schimb;
Asta-i un monolog din sânge
Și simple rupturi din timp!

Strofa 2:
Dar timpu’ sta ascuns în umbră
Ca un tigru înfometat la pândă
Și c-o tărie sumbră,
Îmi punea prea des dobândă.
Îmi presăra teste în viață
Ca să vadă cât rezist.
Nu-i păream că-i făceam față
Căci eram tot timpul trist.
Și cu răbdare de piton,
Yo făceam ce îmi plăcea mai mult;
Chiar de-mi zicea că-s monoton
Nu am încetat să îl ascult.
Știam ce vreau cu adevărat
Îmi vedeam visul în cadențe.
Și nimic nu m-a îndemnat
Să mai cred în coincidențe.
Și esențe esențiale
Îmi storceau gânduri muribunde
În demente colosale
Unde aveau să mă afunde.
„-Unde îmi este dumnezeul?”
Urla des credulul din mine.
Și-mi răspundea prea des ateul
Ce-avea’n final să mă domine.
Știam că sunt prea dur cu mine
Însă asta îmi da putere.
Brânza din brudufu’ de câine
Nu se oprea din a’mi cere.
Să fac ce vreau cu adevărat
Chiar dacă păream penibil
Și treptat mi-a arătat
Că nimic nu-i imposibil!

Refren X4:
Nu am așteptări, doar realizări
Și realizez că tre’ să aștept
Să am realizări din așteptări
Și mă stresez că e nedrept.
Și văd timpul cum fuge
Și mă îndeamnă să mă schimb;
Asta-i un monolog din sânge
Și simple rupturi din timp!

Outro:
Eu știu, simt,
Nu pot să mint.
Și n-o să tac
Să-ți fac pe plac.
Și știu ce fac
Îți intru-n cap
Îmi fac de cap
Și o să scap.