Stau, mă uit în jur, nu pot să fac nimic util,
Mă plictisesc de moarte, încep să mă deșir,
Zici că sunt nebună și privesc cu lene-n gol,
Ca să-mi revin cred că am nevoie de ajutor.
Timpul se scurge, iar mă simt un pic ciudat
Cred că-și ies din minți să scap vecinii de urlat
Ei bat în țeavă, iar eu zic că sunt nebuni
Eu sunt normală, tot ce zici ei sunt minciuni.
PREREFREN: Și brusc îmi crește pulsul..
Idei vin în neștire..
Tăcerea mă deprimă..
Și-ncep să saaar!.
REFREN: Și vreau să plec, plec, plec
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă, n-am ieșire
Și sar, sar, sar,
Până-o să pic din picioare
Chiar nu-mi pasă, o să urlu mai tare.
Și plec, plec, plec,
Nu suport țip în neștire
Pereții mă sufocă, n-am ieșire
Și sar, sar, sar,
Până-o să pic din picioare
Chiar nu e treaba ta!!!.
Mă crezi că-și vrea să stau,
Dar mă plictisești
Ești monoton,
Tu nu scoți un sunetel,
Ce vrei să fac?
Pereții tăi mă atacă
Te întreb ce faci și îți zâmbesc
Tu dai din cap,
(adică faci da?)
Ești complicat
Mai mereu nu mai stau după tine
Îmi stai în cale..
prerefren refren (de 4 ori).
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de frustrare, plictiseală și dorința de a evada dintr-un mediu sufocant. Protagonista se simte neînțeleasă și caută o modalitate de a se elibera de presiunile exterioare.