Născut în ’95 și programat să urăsc prostia,
Într-un mediu ostil am învățat să-mi dozez mania.
Toată țara avea un nivel mediu de dezvoltare,
Da’ uite că am ajuns la 17, asta-i o ușurare.
Am dobândit stilul flegmatic și dur în gândire,
Am ajuns să fiu considerat un fițos plin de mândrie.
Câteodată simțeam că pierdusem contactul cu lumea,
Stăteam făcut praf de marțea până lunea.
Am început lent dar sigur în jocul c***,
Mi-am f***t planurile, mi-am distrus gândurile.
Aveam copilăria-n cap și durerea-n suflet,
Rămas singur fără putere, nu puteam scoate niciun urlet.
Încercam în fiecare zi să fac schimbarea cea mare,
Da’ de fiecare dată rămâneam cu ochii-n soare.
Priveam cu ardoare către locurile unde stăteam rupt,
Dar uite că n-am renunțat și în continuare lupt.
Știu că singura dependență bună este cea de afirmare,
Și așa cum ziceam, nu voi tăcea, voi scuipa-n continuare.
Am impresia că am mai zis și în trecut,
Black X n-a dispărut, nu a abandonat, n-a tăcut!
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă cu dependența și greutățile vieții, dar și determinarea de a continua și de a se afirma. Artistul își exprimă frustrările și dorința de a depăși obstacolele.