Strofa I.
Concepțiile minții îmi tulbură gândirea
Uneori simt cum cad și-mi simt mâhnirea… din suflet
Dar cred mereu, că asta mi-e menirea
Privirea, e rece, de gheață… simt poezia
Cuvintele tremurând sunt prinse în capcană
Gândul spre viitor, mă taie ca o lamă
Am mai spus-o și-o mai spun… că trăim o dramă
Doar sentimentele ne rămân singura noastră armă
E război, în suflet și în lume
E noroi, în inimă și pe drum e
Doar dume, urme și sume
Ei zic că toți avem un preț… Hai zi cât îmi dai
Mă piș pe banii tăi… ne vedem în rai
Nu mă vând pentru nimic
Prefer să cresc în timp, cât vreau și pot să zic
Că mă simt împlinit, cât timp m-aud pe beat.
Strofa II.
Descarc toate problemele în spate
Și mă descarc prin versuri scrise-n noapte
Atunci când nu am somn
Mor de oboseală dar nu mai pot s-adorm (nu mai pot s-adorm)
Sunt mulți care au spus că sunt un nimeni, un nimeni în drum
Sunt mulți care nu m-au înțeles atunci ce am vrut să spun
De ce fac asta? Fac pentru că simt și-mi place
Inimii nu-i poți dicta nu prea ai ce face
Au râs mulți la început
Dar m-am închis intact, am revenit protejat ca un scut
Am scris rimă după rimă, vers după vers
Am continuat și continui să învăț din mers
Nu e stres, dar cuvintele încep să prindă sens
Vezi des că investesc fără să aștept vre-un rest
Sunt test… Pentru că ei zic că viața e un test!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu concepțiile și greutățile vieții, dar și determinarea de a rămâne autentic și de a se exprima prin muzică. Artistul își găsește împlinirea în creație, depășind obstacolele și criticiile.