REFREN x 2
Când totul se dărâmă în jurul tău.
Amintește-ți să nu-ți pară rău,
Amintește-ți de ce-ți spun acum,
O să rămânem doar poze într-un album.
Uneori aș vrea să fii rămas
Același copil puțin retras;
Același copil, când așteptam
Crăciunul, cu nasul lipit de geam.
Aș vrea să nu înțeleg tot ce înțeleg acum.
Mi-aș dorii să nu spun ce spun.
Fără să vrei, fără să-ți dai seama
Nu îi mai ai în preajma pe tata și pe mama.
Totul e făcut doar din frânturi.
Ai momente în care uiți să te bucuri.
Tot mai dese sunt în schimb momentele
În care vrei să cedezi aceste vise rele.
Mult prea orbi ca să vedem
Ne pierdem fără să înțelegem.
Din pământ ne întoarcem în pământ.
Suntem, până la urmă, niște frunze-n vânt.
REFREN x 2
Totul e sigur, ca un joc de zaruri.
Viața e ce se întâmplă în timp ce-ți faci planuri.
Nu uita! Nu regreta!
Obosești să mai trăiești.
Te întrebi în ce direcție să pășești.
Când ți se par toate fără sfârșit.
Îți găsești bucuria într-un răsărit.
Parcă îți găsești zâmbetu’ printre riduri.
Parcă nu ai în jur atâtea ziduri.
Îți vine mai ușor să te minți.
Să nu se vadă atunci când strângi din dinți.
Aș vrea de mult de multe gânduri să scap,
Aș vrea să nu îmi treacă prin cap ce îmi trece prin cap,
Aș vrea să nu fi scris tot ce-am scris,
Ma uit pe versuri și dau vina pe pix.
REFREN x 2
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilității morții. Vorbește despre regretul pierderii inocenței copilăriei și despre dificultatea de a face față realității. În ciuda greutăților, găsește consolare în momente simple, precum un răsărit.