Bitza – Întrebări

Bitza. Ah, yo, ah..
Oamenii o să moară când nu vor mai privi cerul,
Când îngerul o să fie doar mesagerul
Propriilor noastre alegeri. Suntem bestii,
Omorâm profeții,
Ne conduc analfabeții.
Aș lua droguri, dar știu că-i inutil,
Să te ascunzi de tine e futil!
Sunt surprins, la fel de mult ca tine de ce scriu,
Nu scap de voci care-mi spun incontinuu: „E târziu…”
Și nu ca să merg la culcare,
Dimpotrivă, ca să fiu tare:
E-o luptă să rămân în picioare,
Când bestii umane
Îmi rânjesc aprobatoare.
Tre’ să mă-ntreb ce fac greșit și cum ies din vâltoare!
Asta-i alt nebun care cântă,
Despre lucruri care sigur nu te-ncântă,
Te face să te temi că banii nu-s o sursă,
Că nu totu-i legat de prețuri sau de bursă!
E doar o cursă
În care alergi ca un șoarece,
Te lovești de perete, repede!
Nu-nțelegi? Liniște, ascultă-ne, simte-ne!
De-atâtea mii de ani mesajul nostru-i „dragoste”!
Ar fi bine să-nțelegi rapid, să te adaptezi,
Doar nu ești atât de naiv încât să mai crezi
Că-ntr-un fel sau altul ți se va uita trecutul,
Moartea nu-i sfârșitul, e doar începutul!
Fără artă suntem ca un vapor fără mare,
Fără motoare,
Fără bărci de salvare,
Blocați pe culoare
În care, care pe care
Ne călcăm, care mai de care, în picioare!
Erori anterioare încă persistă,
Timpul se scurge doar atunci când există.
Trecem prin stări nasoale, agonii,
Da’ nu-l acuza pe Dumnezeu de ce fac oamenii!
Atunci când lovesc atâtea urechi sensibile,
Mă pregătesc iar să aud argumente penibile.
Tot ce fac e anti-mentalitatea de turmă,
Nu mă răzbun pe oameni, îi las în urmă!
Știu, crezi că urlu în pustiu,
Dar fiecare urlet mă face mai puternic și mai viu,
Mă face într-un fel să știu
Că sunt ecoul altor voci resurectate mai târziu.
Nu știu, dacă exist în realitate,
Sunt scriitorii, artiștii și ideile studiate,
Orașele vizitate,
Străzile colindate,
Suma de senzații, sunt în gânduri și fapte.
Când trecutul îți devorează-ncet voința
Și faci alegeri pe care le renegi cu toată ființa,
Dacă-i mai ușor să renunți decât să cercetezi,
Ești coșmarul pe care n-ai reușit să-l visezi!
În timp ce aștepți stupid refrenul,
Oportunitățile trec rapid ca trenul.
Logica-ți face argumentele arșice,
Știi ce? Nu cauți nimic, găsești orice!
D-asta toți sunt niște înțelepți,
Drogați, vorbind stupid despre profeți,
Se-nmultesc pe tărâmuri românești (normal!)
Orice e posibil când nu știi ce vorbești!
Pentru toți cei care încă suferă și critică,
Vă aduc aminte, muzica noastră vindecă!
Sunteți prea lacomi sau conduși de frustrări,
N-ați înțeles: arta tre’ să nască întrebări!