Uneori aș vrea să dărâm între noi zidul
E ciudat cât de greu se scurge timpul
Dacă aș fi alergător ai fi linia mea de sosire
Dacă n-ai fi tu aș alerga în neștire
Spun direct, nu-s perfect, mor încet
Fiindcă fără tine nu mai am decât o gaură în piept
Să nu crezi că mint, să nu crezi că joc vreun rol
Îmi e greu să văd că locul tău în pat e gol
Fără să vreau sunt un alt om
Ai încetat de mult să fii doar vocea dintr-un telefon
Chiar dacă îmi torni câteodată otravă în ureche
Nu mai sunt solo încep să cred în suflete pereche
De vrei să nu-mi dai niciodată drumu, ia-mă încet
Și șterge-ți de pe a ta față falsul zâmbet
Nu mai zic nimic închei aici că doare
Dacă ar fi să curgă lacrimi să curgă ale tale
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și vulnerabilitatea resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul își exprimă dorința de a repara relația, dar și teama de a fi rănit din nou, cerând o apropiere graduală și sinceritate.