Câteodată viața-i panaramă
Câteodată lucrurile nu se leagă
Nu mă plâng, zic, am înțeles demult
Că cicatricile sunt cel mai bun scut
În momente-n care nu ai destinație
Pregătește-te pentru orice situație
Când alegi ca practica primează
Acceptă că orice filozofie încetează
În vremurile astea așa ciudate
Tot ce pot să îți ofer e doar sinceritate
Știu, adevărul doare
Dar îl prefer față de-alte minciuni otrăvitoare
Nu mint și nu mă mint
Nu am scrupule că și așa n-am prea mult timp
Deci, dacă azi nu e ce îți doreai ieri
Îți ofer un bilet spre nicăieri.
Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc
Am pe catarg capul de mort
Cine vrea să plece, să plece, am spus
Cine vrea să vină, să vină, o mână sus.
Când nu mai știu cine sunt
Aprind unul îmi pun căștile și cânt
Insomnii seara târziu
Simt că urlu singur în pustiu
Ma descurc tot mai prost cu prostii
Încă sper c-o să pot să trezesc roboții
Fac tot ce pot și las în grija sorții restul
Dar uneori nici asta nu e destul
Închiși în propria închisoare a sufletului
Rămânem prizonierii eu-ului
Fiecare își exagerează partea
D-asta doar oamenii cu arme pot aduce pacea
În fabrica asta de tocit spirite
Îți dau cel mai prost sfat: Minte-te!
Dacă azi nu e ce îți doreai ieri
Îți ofer un bilet spre nicăieri.
Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc
Am pe catarg capul de mort
Cine vrea să plece, să plece, am spus
Cine vrea să vină, să vină, o mână sus
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie față de viață și societate, oferind sinceritate ca singură valoare într-o lume plină de minciuni. Refrenul subliniază dorința de evadare, de a pleca spre un loc necunoscut, simbolizând o rupere de realitatea prezentă.