Prea multe întrebări, prea multe teste,
Soldați încarcă arme, trag, îmbracă veste,
Neveste plâng pe un mormânt îndoliate,
În altă parte, un tată râde fericit în timp ce un copil se naște,
Mai rău ca vinul, destinul de multe ori ne încurcă pașii,
Ca să te ridici îți zici: azi la pământ rămân doar lașii!
Lași de la tine un ultim fier, să tragi în ultimele zile, poate mai ai puține,
Poate mai ține înc-o vreme așa, apoi se va schimba ceva,
Și îți vei vedea râzând familia,
Războiul ăsta te-a acrit deja, mai trist de-atâta,
Războiul ăsta e viața ta, mai trist de-atâta,
Nu-i nimic, stai liniștit, ridică capul,
Hai strânge pumnul, ascultă-mi sfatul,
Păstrează-mi ultimul fier sub o bucată de cer.
Refren: x 2
Poate pleci azi, poate pleci mâine
Știu că n-am avut o viață de câine,
Și dacă știi că poate n-ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
Scriu grăbit, pe genunchi, din tranșee,
Într-un scurt moment în care tac armele,
Și visul parcă are-acum voința lui,
În încercarea de a da glas gândului,
Îți relatez despre lupta care tre’ s-o duc,
În încercarea de a trăi într-un loc mai bun,
Sătul de oameni care calcă peste oameni,
De fetele ce au în inimă doar banii,
Mă uit la copii și văd doar victime,
În acest război în care luptele
Par parcă rupte din Apocalipsă,
Decât în lumea asta, poate mai bine lipsă,
Închei aici, căci bombele tot cad,
Mai trebuie să spun că azi m-au ridicat în grad,
Nu mă mai bucur, lacrimile ard,
Căci trebuie să sap o groapă pentr-un camarad.
Refren: x 2
Poate pleci azi, poate pleci mâine
Știu că n-am avut o viață de câine,
Și dacă știi că poate n-ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
O să plec purtând în piept mândria că am stat întotdeauna drept,
Dacă eram soldat, dacă eram gradat,
Am fost întotdeauna primul atacat,
Nu mai contează astea, parcă toate dor
Și aș vrea să-mi îndrept atenția către viitor,
Poate îmi fac familie și poate și copii,
Sau poate pentru mine asta e ultima zi,
Nu pot să știu eu, nu pot să aleg eu,
Căci toate vin întotdeauna de la Dumnezeu,
Sunt în mâinile lui, așa va fi mereu,
Chiar dacă este bine, chiar dacă este greu,
Îmi e dor de tot, îmi e dor de casă,
Și pun peste răni ultima fașă,
Închei transmisia de aici din prima linie,
Sper să ne auzim și mâine.
Refren: x 4
Poate pleci azi, poate pleci mâine
Știu că n-am avut o viață de câine,
Și dacă știi că poate n-ai făcut bine,
Păstrez ultimul glonț pentru mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui soldat aflat pe front, care se confruntă cu realitatea brutală a războiului și cu incertitudinea viitorului. El își exprimă dorul de casă, teama de moarte, dar și speranța într-o viață mai bună și credința în Dumnezeu.