Iartă-mă mamă, asta sunt,
Sper să fii mândră de ce-ai crescut,
Iartă-mă tată, te supăr când vezi,
N-am viața pe care tu mi-o visezi.
Iartă-mă și tu femeie frumoasă,
Că sunt javră, nu mănânc doar acasă,
Iartă-mă, inimă iartă-mă, ceartă-mă,
Când cineva te atinge și pleacă,
Iartă-mă, că poate nu ți-a plăcut,
Când mi-ai spus ceva și n-am făcut,
Iartă-mă, și tu care asculți acum,
Că sunt un om și nu sunt cel mai bun.
Iartă, încearcă și iartă,
Încearcă și iartă, încearcă și iartă..
Iartă, tu inimă iartă
Tacerea te roagă și gândul, te ceartă[x 2]
Inimă nebună cineva să-ți spuna când să te oprești,
Că tu pari imună prin orice furtună ierți și zâmbești,
Ce credeai că lumea azi e ca prin povești,
Habar n-ai ce vorbești cum mai poți să iubești,
Nebuno bați în piept tare cum faci oare,
Pentru fiecare să găsești iertare scuze celui care n-are,
Și doare că unii ne fac rău vorbește în numele tău,
Când promiți nu mai pot oricât vreau să simt tot ce tu simți.
Și când toate se adună zi tu cine o să rămână,
Să-ți spună o vorbă bună să-ți întindă o mână,
Presupun că io te adun din nou,
Parcă-i prima dat da, da, da,
Dar m-am obișnuit cu tine fa ce știi mai bine
Iartă, iartă, încearcă și iartă
Încearcă și iartă, încearcă și iartă..
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra imperfecțiunilor și greșelilor făcute față de cei dragi și față de sine. Este un apel la iertare, recunoaștere a defectelor și o căutare a împăcării cu trecutul.