Refren
Noi luptăm sau plecăm, de ce să stăm?
Niciodată nu aflăm, degeaba așteptăm.
Visele ne lasă să le căutăm,
Nu le putem găsi pînă nu învățăm. 2x.
Strofa 1
Încep cu începutul și adio e cuvântul.
Dacă o să auzi, o să-mi zici că te apucă plânsu.
Stai liniștită, nu ești prima, eu nu sunt ultimu.
Continuă să mergi fiindcă tu ți-ai ales drumu.
N-o să uit, o să iau cu mine ochii și zâmbetu,
Pentru că ei mi-au sucit mie sufletu.
Acum nu mai zâmbești, nu mai vezi, nu mai ești tu
Și știu că te bate vântu, gându, ți-a venit rându.
Rânduri pline de praf mie mi-au adus apusu.
Timpu stă pe loc, sună ceasu, s-a stins visu.
Tu ești încăpățânată și eu sunt nesimțitu.
Am golit paharu, nu-i nimic, îmi pun altu.
Încetu cu încetul, am făcut pasu și saltu.
Destul ai aplecat capul, tot eu sunt vinovatu.
Strofa 2
Ca-șa-mi vine câteodată, să nu-mi vină niciodată.
Sunt epuizat să o vad cum vine și cum pleacă.
Eu sunt în ceață în fiecare dimineață.
Îmi bag p***-n ea de viață, orice ușă încuiată.
Multe vorbe goale, fapte nu văd niciodată.
Nu e strop de speranță, dragoste abandonată.
Aud șoapte ce mă tot îndeamnă să mă răzbun,
Aș face-o cu o mare sete dar nu prea am cum.
Poate sunt nebun, mai trag un fum și spun:
Toate sunt niște stele pe pământ până apun.
Încă nu am uitat când ne-am jucat ca doi copii,
Tu nu te-ai gândit ce vei fi când eu nu voi mai fi.
O palmă și un sărut învelite în veșmânt,
M-au făcut să scriu și despre tine eu cânt.
Acum s-a terminat, credeam că nu se mai termină,
Ți-am făcut destul pe plac și tot eu sunt de vină.
Strofa 3
Ai început să plângi, nu mai poți schimba nimic,
Am un suflet anemic, nu ai văzut că te-am iubit?
Nu mai ai vise, nu mai ai nopți, nu mai poți dormi,
Așa eram și eu, da tu n-ai de unde știi.
Am devenit poveste, ți-aș povesti la infinit,
Infinitul își cântă muzica în sens nedefinit.
Ți-am amintit de clipele cu noi visând în ploi,
Ai scris un jurnal despre mine, nu mai ai foi.
Știu că sunt greu de înțeles, eu n-am de ales,
Stau și aștept, o să plec, nu am nici un sens.
Nu am bani, da sunt bogat sufletește, gândește,
Banii nu te fac fericită, nimeni nu te iubește.
Pentru mine ai fost o floare ce acum se ofilește,
Trec peste zidul ăsta ce mereu mă amăgește.
Nu sunt cel mai bun, nici nu vreau sa fiu, știi și tu,
Termin cu sfârșitu și adio e cuvântu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire dureroasă și reflectă asupra regretelor și a amintirilor. Naratorul exprimă sentimente de pierdere, dezamăgire și acceptare a finalului unei relații, subliniind impactul emoțional profund pe care l-a avut asupra sa.