De m-aș zvârli în gol vivace
Mă întorc din gol preaplin.
Știu din nou ce am a face,
Cu nimicul de mă-ațin.
Dar când simt și când iubesc
Tot e semn de stricăciune.
Abia când mă răcoresc
Sar văpaie din tăciune.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie interioară complexă, oscilând între gol și plenitudine, între detașare și pasiune. Sugerează că adevărata transformare și revelație pot apărea abia după o perioadă de răceală emoțională și introspecție.