Ionică, nu sunt supărată,
Că doar ești singurul meu fiu,
Nu ți-am scris vreme-ndelungată,
Fiindcă adresa nu-ți mai știu.
Sunt bine, inima adică
Mă supără din când în când,
Dar nu m-ar mai durea, Ionică!
De mi-ai trimite tu, un rând.
Refren:
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te așteaptă-o bătrânică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă și n-ai grijă,
Că traiul mi-e ușor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am recipisa telegramei
Trimisă-n noaptea de Ajun,
Nu te-a găsit, băiatul mamei
Și-am vrut de taică-tu să-ți spun,
S-a dus și bietul moșulică,
Așa a vrut soarta, mi l-a luat!
Pe tine te mai am, Ionică!
Dar tu ești tare ocupat.
Refren:
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te așteaptă-o bătrânică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă și n-ai grijă,
Că traiul mi-e ușor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am tot ce-mi trebuie pe masă,
Și n-am nevoie eu de bani,
De tine doar să vii pe-acasă
Că n-ai mai fost de șapte ani.
Aud că ai mașină mică,
E drept că drumu-i rău la noi,
Dar poți să vii cu ea, Ionică!
Ți-o spăl eu, mamă, de noroi.
Refren:
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te așteaptă-o bătrânică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă și n-ai grijă,
Că traiul mi-e ușor, Ionică! Ionică!
Dar nu mai pot de dor!
Am fost la București în vară,
Dar, unde să te pot găsi?
Și am dormit o noapte-n gară,
Până la un tren de-a doua zi.
Stau tot în casa noastră mică,
Și singură mi-e tare greu,
Aș vrea să te mai văd, Ionică!
Pe urmă pot să plec și eu!
Refren:
Ionică! Ionică!
Băiatul meu cel bun,
Te așteaptă-o bătrânică
Departe într-un cătun.
N-ai teamă și n-ai grijă,
Că traiul mi-e ușor, Ionică! Ionică!
Te-așteaptă-o bătrânică
Și nu mai pot de dor!
Sensul versurilor
O mamă în vârstă își exprimă dorul profund pentru fiul ei, Ionică, care nu a mai venit acasă de mulți ani. Ea îi asigură că se descurcă, dar tânjește după o vizită, simțindu-se singură și dorindu-și să-l mai vadă o dată înainte de a muri.