Codrule, de-aș fi ca tine!
Fericit aș fi pe lume!
Vara vii cu frunze verzi,
Toamna le scuturi, le pierzi, măi!
Vara vii cu frunze verzi,
Toamna le scuturi, le pierzi, măi!
Refren:
Codrule, codre!
Codrule, codruțule!
Cum să fac, vreau și eu?
Să rămân tânăr mereu, măi!
Toamna tu îngălbenești, măi!
Toată iarna-mbătrânești, măi!
Primăvara-ntinerești!
Păsărele-adăpostești, măi!
Primăvara-ntinerești!
Păsărele-adăpostești, măi!
Refren:
Codrule, codre!
Codrule, codruțule!
Cum să fac, vreau și eu?
Să rămân tânăr mereu, măi!
Numai eu dacă m-oi pierde,
Nimenea nu mă mai vede!
Și eu dacă-mbătrânesc –
Cât lumea nu-ntineresc, măi!
Și eu dacă-mbătrânesc –
Cât lumea nu-ntineresc, măi!
Refren:
Codrule, codre!
Codrule, codruțule!
Cum să fac, vreau și eu?
Să rămân tânăr mereu, măi!
Refren:
Codrule, codre!
Codrule, codruțule!
Cum să fac, vreau și eu?
Să rămân tânăr mereu, măi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a fi ca pădurea, care se regenerează constant. Vorbitorul își exprimă teama de îmbătrânire și de pierdere, comparându-se cu ciclul nesfârșit al naturii.