Cum să spun că-mi rupi într-o mie
Marginile oaselor mele
Că planurile vieții mele s-au destrămat
Acum când totul era perfect.
Și pe lângă toate astea, mi-ai spălat creierul
Și mi-ai spus despre greutatea trupului meu mic
Care a devenit un râu
Despre greutatea trupului meu mic
Care a devenit un râu.
Mi-e greu să deschid ochii și o fac încet
În caz că încă te găsesc aproape
Îți păstrez amintirea precum cel mai mare secret
Ce dulce a fost să te am în mine.
Există o rază de lumină în acest întuneric
Care mă menține calmă
Timpul calmează totul
Furtună și calm
Timpul calmează totul
Furtună și calm.
Mereu îmi va rămâne
Vocea liniștită a mării
Să respir din nou ploaia care va cădea
Peste acest trup și va uda
Floarea ce crește în mine
Și voi râde din nou
Și în fiecare zi pt o clipă
Mă voi gândi la tine din nou
Vocea liniștită a mării
Să respir din nou ploaia care va cădea
Peste acest trup și va uda
Floarea ce crește în mine
Și voi râde din nou
Și în fiecare zi pt o clipă
Mă voi gândi la tine din nou
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre durerea unei despărțiri și despre procesul de vindecare. Chiar și după ce totul s-a destrămat, naratorul găsește o rază de speranță și promite să-și amintească mereu de persoana pierdută, dar și să meargă mai departe. Natura (marea, ploaia, floarea) simbolizează renașterea și puterea de a depăși momentele dificile.