Bebbe – Lirică de Ghetto

Lirică de ghetto direct din cartier,
păcat că e cântată de cei fără caracter.
Două-trei versuri… mari vedete,
dar nu știu să numere măsuri nici măcar pe degete.
Yo… dau agresiv, intuitiv, defensiv,
să bag fraierii în alertă, că le dau cursiv.
Sunt sictirită de atâția rapperi de ghetto,
ce o dau pe under, adică rămân în metrou.
Hai stop… nu are rost să te mai minți, să ascunzi,
faptul că în versuri tot mai rău te-nfunzi.
Te îneci tot mai des, știu, dar stai așa,
nu te-njur, nu te panica, nu te stresa.
N-am nicio treabă cu tine ca persoană,
dar ești genul de mc ce se vinde pe-o bomboană.
Și mi se face greață când aud numele tău,
așa că renunță dracu’ la atâtea arfe de ghetto,
că aici încă e România, frate, hai trezește-te!
Ești genul de gunoi refuzat de Rebu, oftica-te!
Că mi se rupe de tot ce ai să-mi reproșezi,
oricum tu ești mare doar atunci când te visezi…
Nu vreau să mă repet, dar o fac facultativ,
nu e suficient să fii dependent de rap injectiv.
Pe plan auditiv, îți trebuie ceva mai mult,
aici printre noi nu rezistă orice incult.
Dar stai, nu încerca să te compari cu noi,
mai ai multe de-nvățat înainte să pui pe foi.
Degeaba stai în cartier dacă nu ieși din casă,
dacă atunci când vine poșta te ascunzi sub masă.
N-am nicio treabă cu tine, nu mă privește viața ta,
dar știi destul de bine, nu ești făcut pentru asta.
Încă vorbești de brigăzi și băiețașii tăi,
că voi sunteți ăia duri, neiertător de răi.
Sper că am înțeles greșit, voi sunteți cei de la parter,
ce băgați taxă pe interfon când vedeți un fraier?
Yo m***s mereu pe tine și pe brigada ta,
că voi sunteți cei ce fac de râs muzica asta…
Hip-hop-ul este doar viața în versuri zi de zi,
cu fiecare mc fals ca tine moare în fiecare zi.
Nu știi nimic din ceea ce cânți și zici că simți,
și-ai ajuns să crezi până și tu ceea ce minți.
Nu este cale de-ntoarcere, odată ce-ai zis da,
ești în vizorul armei mele letale pe piesa asta.
Sunt sătulă de rapperi falși ce au figuri-n cap,
ascultă manele, dar-ntruna spun că o ard pe rap.
Mi-e scârbă de majoritatea, se apucă pentru bani,
pentru femei, pentru faimă și respectul peste ani.
Yo le dau cu flit, pentru că asta-mi e natura,
și când îi auzi pe piese, o ard doar cu p***.
Se laudă prea mult, sunt prea complexați,
iartă-i Doamne, sunt prost creați, nefinalizați.
Crută-le părinții, scutește-ne de atâta poluare,
fac piesă după piesă, iar tot publicul moare…